În telefonul meu, la secţiunea care începe cu litera D, e mare aglomeraţie. Acolo se ajunge după mai multe etape, care includ printre altele, furia şi o oprire mai scurtă sau mai lungă, dupa caz, la litera N. Aici ajung prima data cei care vor sfârşi pana la urma la D şi se vor chema, pentru tot restul vieţii lor, nu Iulian, Mihai, Alina, sau mai ştiu eu cum, ci Dissapointment nr. 1,2,3..etc. Asta după ce mai întâi s-au numit nimeni. Etapa nimeni e etapa când suferi cel mai tare, atât de tare încât simţi nevoia să îl reduci pe celălalt la nimic. Apoi mai recurgi la formularea asta la gândul că poate – poate te ajută să nu mai răspunzi la telefonul care sună isteric şi care îţi face rău de câte ori preiei câte un apel din 10. Aşa că te uiţi la ecran şi îţi spui: de ce şi cui să raspunzi când te sună nimeni?! Numai ca de obicei trucul nu ţine prea multă vreme şi pe măsură ce suferinţa se maturează, se aşază şi obida/înverşunarea/ura se transformă încet dar ireversibil în dezamagire, “nimeni” se transformă pentru totdeauna în dissapointment nr. X. Niciodată cineva care a ajuns la categoria asta nu s-a mai întors la stadiul primar, de Ion sau Cristina, cum l-o fi chemat înainte. A rămas depersonalizat, un număr într-o înşiruire tristă de dezamăgiri definitive şi dureroase.
Oamenii de la care nu ai aşteptari nu te pot dezamăgi. Secretara nu are cum sa îţi lezeze vreo coarda internă, nici atunci când se răţoieşte la tine că nu a înţeles ce i-ai transmis. În schimb cand cineva drag, cum ti-e vreo rudă, prietena, sau cel de care te-ai îndrăgostit la un moment dat fac lucruri cărora nu le poti gasi explicaţie, când ceea ce ajunge la tine ţine deja de patologie şi se poate regăsi uşor în manualul de psihiatrie pt anul 2, ei, cum gestionezi asta? Cum să te gândesti că de vină e orizontul tău de aşteptare, că dacă nu l-ai fi croit aşa de larg de la bun început poate că acum nu ai fi sângerat toată pe interior? Cum să te pălmuieşti şi autoflagelezi gândindu-te că iar ai fost naivă, iar ai avut incredere în oameni?
Iar şirul numelor de la secţiunea D. a tot crescut.
Unde faci Revelionul? Postarea următoare:
poziţia Mişului
Ca-i la N, ca-i la D, fiecare are in telefon sectiunile astea. Si fiecare care le are, se gaseste la randul lui la altcineva in telefon la literele astea.
Poate doar parintele Schizofrenie, de la schitul Dealu’ Ascutit case shade intr-o pestera si manaca iarba si flori- atunci cand nu tine post, si se spala doar de craciun si pasti nu e afectat de asemenea probleme. Dar, cui i-ar placea sa fie in locu’ lui?
daaa si eu am ceva asemanator doar ca las numele asa cum sunt si pun melodii sugestive la fiecare (de ex, am o amica care ma suna de 7-8 ori pe an cand se cearta la cutite cu sotul si eu trebuie sa ii fac terapie. in rest nu la multi ani, nu -tu ce mai faci? nimic. si cand aud melodia aferenta in creierul meu se si formuleaza scenariul direct. De ceva timp ii raspund instantaneu cu ” fata e ceva urgent ca tocmai m-am certat cu al meu si sunt intr-o stare de rahat, nu am chef de vorba sunt praf” si vad ca a schimbat abordarea si a inceput sa sune si ea random doar ca sa vada ce fac. ) Cea mai misto insa e aia care imi cere mereu bani (si am melodia Money-Abba. La aia raspund cu „uite fata sunt pana la Oana, am venit sa cer imprumut niste bani ca nu mai am”. Functioneaza sa stii!
In cazul cand la tine era doar o metafora ai putea chiar sa incerci ; e eficient si funny!
haha. o să mă gândesc.
Ca si demonstratie, perfecta…practic e mai simplu sa adaugi numele lor la lista neagra a telefonului…iar atunci cand ei te suna, e doar treaba lor,tu nu mai auzi nimic(din ceea ce nu vrei)…