Cum spuneam, mă simt adesea o impostoare. Încerc să nu mă sulimenesc, să nu pozez în altceva decît sunt, dar cînd primesc mesaje în care mi se spune cît sunt de minunată, de perfectă, mirobolantă şi extraordinară mă apucă toţi dracii pe mine. Nu sunt deloc aşa! Sunt plină de defecte! Cîndva un bărbat care mă iubea mi-a zis că am toate calităţile şi toate defectele! Aşa e, am multe hibe. Pe toate! Şi m-am decis să mă autodau în gît!
Aşadar, pornim, puneţi-vă centurile de siguranţă. Dacă simţiţi nevoia să închideţi şi să fugiţi, nu vă speriaţi, e normal, dacă nu mai reveniţi niciodată, voi înţelege.
Nu sunt deloc o mamă aşa de bună precum par din chestiile pe care le scriu. De fapt, am momente în care cred că sunt cea mai naşpa mamă din partea asta de galaxie. Nu mi-am înţeles copiii mereu, am fost over-protective, am reacţionat prost cînd fie-mea cea mare a luat-o razna, nu am ştiut să le arăt mereu că le iubesc orice ar fi, m-am speriat şi am fost o mamă de tot rahatul în cîteva situaţii clare, le-am spus că m-am sacrificat pentru ele, le-am reproşat uneori nefericirea mea. Pe scurt, o mamă de doi lei, nici pe departe mama minunată şi perfectă care aş putea părea. Am să îmi reproşez mii de lucruri legat de felul în care (nu) am ştiut să fiu mamă şi sper să mă iert vreodată pentru ele. Şi ele, mai ales. Aşa că vă rog eu, nu mă mai credeţi o mamă minunată, nu sunt. Am învăţat multe de la copiii mei, dar sunt extrem de departe de a fi o mamă minunată.
Sunt repezită şi nerăbdătoare. Aşa de impulsivă că mă reped ca găina la muci, vorba lui tata, şi greşesc de cele mai multe ori. Şi aici mă refer şi la decizii mici şi la decizii mari. De exemplu, scriu cîte ceva şi dau publish fără să citesc, că nu am răbdare. Şi după observ greşeli. Şi corectez. Şi iar observ, iar corectez. Vreo zece minute după ce postez ceva eu tot corectez. Aşa de repezită sunt. La fel mă reped şi la decizii mai mari. Acolo îmi ia mult mai mult să corectez, însă. Uneori, ani.
Sunt nehotărîtă. La fel, această minunată calitate se extinde de la chestii mici, cum ar fi cumpăratul unei perechi de pantofi, pînă la chestii complicate şi esenţiale. Mai întîi mă coiesc mult, apoi decid, după care la foarte scurt timp încep să mă îndoiesc că am făcut bine şi să nu îmi mai placă decizia pe care am luat-o. Iar imediat după regret cu spume şi mă învinovăţesc că sunt o proastă care iar nu a fost în stare nici o pereche de papuci să îşi ia. Şi rămîn cu alegerea proastă şi sufăr, şi cu prostia, şi sufăr şi mai abitir. Şi tot aşa mereu, abia pot trăi eu cu mine.
Sunt o femeie nesigură, cum am mai relevat. Cred despre mine ba că sunt grasă, ba proastă, ba şi una şi alta, ba şi urîtă, în vîrf. Nu mă prea plac, deşi fac eforturi, iar uneori asta poate semăna cu narcisismul sau aroganţa, deşi e simplă şi totuşi, complexă, nesiguranţă.
Sunt încăpăţînată ca o vită. Cînd îmi intră ceva în cap, s-a terminat cu şmecheria. În plus, mi se pare deseori că am dreptate. Atunci cînd se întîmplă şi să am, căci defectul ăsta e dublat şi de un spirit justiţiar, sunt capabilă să dau foc planetei şi credeţi-mă, nu vreţi să fiţi în preajmă cînd încep să frec cremenele.
Am un ego cît Calea Lactee. În ultimii ani am învăţat să privesc dintr-un unghi mai larg lucrurile, mai panoramat cumva, dar tot îşi iţeşte capul nesimţitul de ego şi face praf bunătate de efort de autocunoaştere şi smerenie cînd mi-e umilinţa mai aproape.
Mă enervez repede, scot fum pe nări instantaneu şi spun sau fac chestii pe care le regret apoi. Defect pe care mi l-a moştenit fie-mea cea mare şi pe care îl tot privesc în oglindă şi mă enervez şi mai tare.
Sunt obsedată de ordine şi curăţenie şi chinui pe toată lumea în jur cu asta. Sunt aproape compulsivă. Nu pot lăsa niciodată vasele în chiuvetă pentru a doua zi, hainele trîntite, mizerie pe jos etc. Uneori mă prinde două noaptea spălînd pe jos, dar nu mă pot odihni şi relaxa dacă nu e lună în casă. Aşa am pierdut multe ore din viaţă… Sunt o femeie nebună, trebuie să admit, să îmi asum şi să încerc să trăiesc mai departe cu mine în timp ce mai spăl un geam şi mai frec o budă.
Sunt anxioasă. Nu atît de mult pe cît eram, dar încă mai am anxietăţi şi spaime în cap cu care trăiesc şi încerc să nu îi chinui pe ceilalţi.
Am pretenţii foarte mari de la ceilalţi, fără să mă gîndesc întotdeauna dacă şi dau înapoi ceea ce cer. Am tendinţa de a judeca repede oamenii, uitînd că mă fac şi eu vinovată de exact aceleaşi păcate pe care le imput altora.
Sunt control-freak. Trebuie să am eu controlul la tot, altfel o iau razna. Şi dispreţuiesc pe cei care nu reuşesc să deţină controlul la tot, aşa cum cred că fac eu. Ăsta e şi motivul pentru care nu am niciun fel de dependenţă de vreo subtanţă şi îi dispreţuiesc cumva pe cei care au patimi care îi controlează şi din gheara cărora nu pot scăpa. Din cauza obsesiei pentru control, am pecit şi în nişte relaţii.
Sunt cam zgîrcită. Sigur, unii o numesc chibzuinţă, dar eu ştiu că sunt cam zgîrcită. Asta şi pentru că niciodată nu am bani
şi trebuie mereu să mă gîndesc cum mă descurc, dar sunt cam zgîrcită. Sunt curioasă dacă aş fi tot aşa dacă nu aş avea grija zilei de mîine…
Mă suprind invidioasă, am scris aici despre asta, nu mă repet. Şi îmi vine să mă pun la colţ pe coji de nucă, să mă doară, să mă învăţ minte.
Deşi urăsc gelozia, care mi-a făcut ravagii în viaţă, cînd a venit de la celălalt, sunt geloasă, căci sunt nesigură. Şi fac eforturi mari să ascund asta. Nu îmi iese, mereu. Dar dacă mă uit pe bune în mine, fără să disimulez, sunt geloasă ca o servitoare.
Sunt naivă în relaţiile cu oamenii, credulă şi nu mă ajută la nimic lunga experienţă de viaţă. Sunt praf, varză, pilaf. Drept care mi-o tot iau, din diverse poziţii.
Mi se întîmplă să mint ca să îi protejez pe cei din jur, deşi detest minciuna. Sau ca să mă protejez pe mine.
Sunt instabilă şi scindată. Mă entuziasmez uşor şi mă plictisesc repede, dacă obiectul entuziasmului meu se dovedeşte a fi necorespunzător cu aşteptările create. Flirtez, pentru că am nevoie să fiu admirată. Dacă sunt neglijată pe termen lung, pot deveni chiar infidelă.
Sunt frivolă şi vanitoasă, cum spuneam şi aici. Sunt prea atentă să nu am vreo bucăţică de ojă sărită, vreun fir de păr neepilat, să fiu tot timpul aranjată, îmi plac boarfele şi zorzoanele, dacă aş avea bani aş cumpăra enorm de multe cîrpe şi tot nu aş avea ce pune pe mine.
Nu ştiu să cer sau să primesc. Nimic. Începînd cu complimentele, care mă blochează fiindcă mi se par nemeritate şi nu ştiu cum să reacţionez ca să nu par arogantă sau stupidă, pînă la cadouri sau ajutor. Dacă ies în oraş cu cineva şi îmi plăteşte cafeaua, sau dacă primesc un cadou mi se pare că sunt cumpărată cumva şi prefer să nu primesc nimic şi să îmi plătesc singură cafeaua. Ştiu, e o problemă mare la mansardă, lucrez la ea, în ultima vreme am început să o mai domin, mă forţez să mă gîndesc cum aş reacţiona eu atunci cînd fac ceva cu sufletul pentru cineva iar acel cineva să simtă ce simt eu. Ştiu, sunt muci. V-am zis, doar.
Sunt prea independentă şi deloc docilă. Cicălitoare. Nu sunt rezonabilă atunci cînd vine vorba de chestiuni despre care am principii extrem de clare, cum ar fi indolenţa, alcoolul, nesimţirea sau prostia. Muşc la propriu mâna care încearcă să îmi pună lesă sau botniţă. Reacţionez violent la abuzuri şi şantaj psihice şi emoţionale.
Nu o să am niciodată părul lung, am încercat şi am decis că nu, am pe corp urme fine de vergeturi de la naşteri şi de la operaţia laparoscopică de colecist, nu am tenul perfect de cînd am renunţat la anticoncepţionale, iar problemele s-au extins şi pe alte bucăţi de piele, cum ar fi umeri şi spate, lucru care m-a complexat îngrozitor, căci am avut pielea perfectă pînă la povestea asta. Între timp, a trecut. Am mîini cam mari iar degetele mari de la picioare stau întotdeauna în sus. Cînd mă bucur foarte tare sau sunt extrem de emoţionată, tremur şi îmi dau lacrimile. Sunt emotivă ca naiba şi nu reuşesc să îmi controlez emoţiile uşor.
Lista aceasta nu e ordonată după gravitatea sau importanţa defectelor mele, pe care le-am trîntit aşa cum mi le-am amintit. Dacă mă mai caut, sigur mai găsesc cîte ceva, dar am zis să nu îmi pierd şi ultimii doi cititori care nu au dezertat îngroziţi deja. Acum o să mă reped să public textul ăsta iar următoarele 20 de minute o să le petrec corectîndu-l. Eu v-am spus, nu v-am spus? Aţi fost notificaţi, să nu aud acum aoleo, păi voi credeaţi că sunt mişto şi perfectă, şi cînd colo sunt aşa şi pe dincolo. Sigur că sunt! Şi chiar mai rău decît atît.
chiromanţie şi astrograme Postarea următoare:
stilul de viaţă care ucide
Mamma mia, pai daca stiam eu toate astea…
Hm, cu foarte mici exceptii, dar mici mici nu ai spus nimic care sa nu caracterizeze un om normal. Si nu ai reusit sa ma sperii, mai incearca, straduieste-te. 🙂
🙂 eşti tu un om bun!
Ma regasesc in intregime in textul tau. Mai putin obsesia curateniei. In spiritul adevarului ar fi trebuit sa ne faci lista si cu calitatile tale, pentru ca sigur ai la fel de multe si s-ar echilibra balanta. Esti un om normal si multe din cele enumerate de tine nici macar nu sunt defecte. Nu te mai judeca asa aspru.
Te sarut cu drag.
tocmai mi s-a spus că sunt prea dulce cu mine şi nesinceră, că nu m-am dus în zonele mele întunecate. eu cred că m-am dus. cît despre calităţi, ce sunt alea? glumesc, dar nu îmi place să vorbesc în termeni elogioşi despre mine. dacă am, se văd, nu trebuie să le scot eu în evidenţă musai. mulţumesc din inimă, te îmbrăţişez.
singurul defect de aici este egoul cat partia Clabucet sau cum ai zis tu. Deci mai cauta! 🙂
Hahaha!! Foarte fain!
Chiar si eu m-am regasit in unele pasaje, de-aia ma distrez.
Tot minunata esti, nu m-ai convins. 🙂
pfff!
din tot ce ne-ai descris ,inteleg ……ca esti femeie…pfff ce comun!
oh, da! comună. din comună. comuna Hălchiu.
…femeie….parfum de femeie peste tot in blogul tau………
………………….mai frumos…ce poate fi?…………
……………………………multumesc…………
no, deci nu ati fugit?
Si ce daca . Esti Tu.
eu, eu…
Cine a cititi cu atentie stia deja toate astea, au transpirat din text si ar mai fi si elefantul din sufragerie :))).
exact, doar că e hipopotam.
Ai si parti bune si parti negative, unele contradictorii, ca orice om. Nimeni nu e perfect, bun, frumos 100%, toti avem partea intunecata de care sunt mai mult sau mai putin constienti, cu atat mai mult cu cat nu putem fi obiectivi atunci cand vine vorba de noi. Ma intrebam recent ca daca s-ar realiza un film despre mine, ce fel de personaj as fi si ma apuca groaza. Uneori e mai bine sa nu te uiti in interiorul tau ci doar sa traiesti:)
neah, eu cred că în noi găsim singura oglindă care contează…
Vai nu pot sa cred, cred ca ma regasesc in 80% din chestiile pe care le-ai spus.. foarte curajos din partea ta sa le admiti pe toate 😀 cred ca o sa fac si eu un exercitiu din asta, dar pe o foaie momentan 😀
Haha asta inseamna sa fii Femeie. Toate avem cel puțin 80% din ceea ce ai enumerat tu mai sus… asa ca fugi de-aici ca nu sperii pe nimeni… de nu te-as mai vizita? Pentru ca ai complexe de toate neamurile si te judeci aspru? Ti-am mai zis , lebada mov… toata lumea are cate ceva
Frumos….ma gandeam ca asa cum uneori asimetria este raspunzatoare de frumusete, poate paradoxal tocmai imperfectiunea e generatoare de…..perfectiune:). Si oricum, cine este in masura sa evalueze perfectiunea?
Citind textul de mai sus pe mine m-ai convins: esti atat de imperfecta incat te aproprii de perfectiune:)). O zi frumoasa!
Păi, măi Petronela… Eşti un fel de… OM!
un fel, nu chiar om-om!
In afara de partea legata de maternitate, in care nu am cum sa ma regasesc, cam tot ce ai scris mi se potriveste biiiiiine.Nu esti chiar asa grav cum ai amenintat, in nici un caz de speriat omenirea.
Cred ca toti ne gasim defecte, numai ca nu oricine mai are si curajul de a-si asuma/recunoaste aceste trasaturi.
păi cum evoluezi, cum lucrezi cu tine dacă nu le vezi, recunoşti şi asumi? dacă te faci că nu sunt acolo?
esti cumva in zodia gemeni?
cumva, da. :)) sunt la confluenţă, pe 21 mai.
Sunt nehotărîtă. La fel, această minunată calitate se extinde de la chestii mici, cum ar fi cumpăratul unei perechi de pantofi, pînă la chestii complicate şi esenţiale. Mai întîi mă coiesc mult, apoi decid, după care la foarte scurt timp încep să mă îndoiesc că am făcut bine şi să nu îmi mai placă decizia pe care am luat-o. Iar imediat după regret cu spume şi mă învinovăţesc că sunt o proastă care iar nu a fost în stare nici o pereche de papuci să îşi ia. Şi rămîn cu alegerea proastă şi sufăr, şi cu prostia, şi sufăr şi mai abitir. Şi tot aşa mereu, abia pot trăi eu cu mine.
Textul asta ma defineste pe mine.Nu vrei sa stii cat imi ia o alegere banala. Probez, pun in cos, iar probez, duc inapoi la raft, plec, ma-ntorc, iar probez, cer pareri, achit, nu-mi place, fac cadou sora-mi….tot asa. Mi-e ciuda de mor ca sunt asa toanta. Si n-ai zice, dau foarte bine in contact cu semenii: sigura, puternica, bine ancorata. VARZA este termenul definitoriu numa” ca nu-l stie nimeni. Doar tu acuma l-ai aflat.
You are all that and something more… funny :)) Aaaa si de fapt, singurul tau defect, caci ai unul singur, este ca nu pricepi ca toate aceste aspecte, stari, fizionomie, etc. te… definiesc pe tine si DOAR pe tine. Oh, bine te-am intalnit… UNICO 😉
parc-am scris io asta.ma regasesc total.in acelasi timp cred ca e una din best of-ul problemelor mele.eu sunt pe 31 .
ce bine ca esti……….femeie……
perfectly imperfect! cel mai bine asa, zic…
si daca nu ai fi toate astea, nu ai mai fi tu, si nici noi nu ne-am mai regasi in ceea ce scrii…
😉
Pt a-ti dovedi ca toti avem parti ‘ne-bune’, as propune un joc cu dezvaluirea defectelor fiecaruia. Ma refer la cei care au comentat la post-ul tau. De regula cand ai nelamuriri despre cat de pacatos sau imprefect esti, ai nevoie de confirmari de la cei din jur. Si….ai sa vezi, draga Petronela, ca toti avem minusuri. Scuza-ma, ca eu, o micuta pe langa experienta ta de viata iti dau sfaturi.
Dar nu i-ai cercetat niciodata pe cei din jurul tau sa vezi ca si ei au defecte? Asta doar…… ‘de afara’ …..ca inauntrul lor nu ai cum sa ajungi si sa stii ce au facut.
Si daca cineva raspunde provocarii mele, promit sa incep prima 😉
sigur că toată lumea are. dar eu nu mă compar cu nimeni, doar cu mine însămi. vreau să fiu mai bună decît mine cea de ieri şi tot aşa… eu fac exerciţiile astea de exhibare ca şi terapie, repet, fără ele nu cred că pot evolua.
Eu nu cred ca avem nevoie de confirmari legate de cat de imperfecti suntem. Cred ca toti cei capabili de introspectie si autoanaliza reusesc sa afle asta singuri.Singura confirmare de care avem cu adevarat nevoie este ca suntem iubiti, si apreciati ,,despite everything”. 🙂
…si pe langa mormanul de caracteristici (n-am vrut sa le spun defecte sau caposenii) pe care le avem in comun, a venit spre final si bombonica de pe tort – ai si tu amintirea operatiei laparoscopice de colecist ca si mine, frumusel postata vecinic pe abdomen. nu vreau sa mentionez (in detaliu) ca m-am operat de scarbavnica de bila pt ca saraca nu a reusit sa faca fata gramezilor de furii neexprimate si varsate in dansa. am vrut doar da punctez 🙂
in rest, atata vreme cat suntem constienti ca avem aia si ailalta si ca nu suntem centrul universului mai e speranta.
te imbratisez cu drag si cu respect!
exact! aia cu bila aşa e, se cheamă şi boala supărării popular. cine ştie citi…
te pup draga mea, tot aşa!
🙂 Nu cred ca vreunul din cititorii tai constanti, de o rara si uluitoare calitate, te-a considerat vreodata perfecta! Perfectiunea exista doar ca deziderat, eventual, deasemenea o mai putem intalni in literatura, in clasicism. In realitate, nema…
Si nici nu ar fi bine pt. tine sa fi perfecta intr-o lume imperfecta…ai fi ucisa, precum cel care, perfect fiind(singurul dealtfel) a fost crucificat.
Ying si yang…alb si negru…oricine, oriunde, oricand…
Acum, diferenta o face proportia…
La tine, se reflecta atat de mult alb, incat negrul paleste…
Nu trebuie sa ai nici o problema cu ceilalti, in ceea ce te priveste….
Cu tine insa, ai mari probleme existentiale…cel mai mare defect al tau, care te macina cel mai mult pe tine, nu pe ceilalti, e perfectionismul!!! Iubita, asa ceva nu exista si tu sti foarte bine asta, dar nu te poti abtine! Mai lupta-te cu tine, mai convinge-te, seteaza-te astfel incat sa te accepti nu numai cu cele bune, dar si cu celelate, fara de care n-ai fi tu insati…
E bine sa ai tinte inalte, sa incerci sa fi mai ceva decat esti, dar, „est modus in rebus”(e o limita in toate), sau cum se mai spune pe la noi: „toate se strica din prea”…
In lupta cu tine, trebuie sa-ti gasesti echilbrul, care iti va aduce pacea si impacarea cu tine.
Desi la o alta postare mi-ai replicat ca-ti place sa fi invidioasa, da-mi voie sa nu te cred…invidia, gelozia si perfectionismul sunt cei mai mari dusmani ai linistii tale interioare, care odata dobandita, iti va da o forta uluitoare…
Eu, unul, n-am nici o calitate care sa nu fie dublata de defectul antagonic, in afara de sinceritate, despre care inca nu sunt lamurit daca e calitate sau defect…
In schimb, nu sunt invidios, nu sunt gelos si ma asum asa cum sunt, doar cu capul sus, niciodata plecat, niciodata rusinat de ceea ce sunt!
Sunt convins ca stiai toate aste, ca nu ti-am comunicat nimic nou, dar iarasi stiu ca , iti face bine sa constati ca nu esti neinteleasa…
mulţumesc, Bogdan!
A!… si inca ceva: mama ce film nemaipomenit s-ar face avandu-ti biografia ca subiect! Wow!!! Ar avea absolut de toate pt. toti! Si culmea, n-ar fi fictiune!
subscriu !
Esti minunata (stiu, nu-ti place…dar, asta-i adevarul)…de fapt, reformulez…ce scrii este bestial! Ma regasesc al naibii de tare in multe din scrierile tale. Te citesc, cu mare drag.
Poti sa zici orice, dar sa stii ca esti PERFECTA! Karl Kraus zicea la un moment dat ca “Pentru a fi perfecta, ii lipsea doar un defect.” Daca tu crezi ca ai toate hibele astea atunci esti mai mult decat perfecta!
Din cele citite mai sus reiese in primul rand ca esti un om normal si in al doilea rand ca te cunosti foarte bine. Cati oameni ar avea curajul sa se autoevalueze de la mic la mare si sa-si recunoasca defectele?
Si, uite, pentru asta si pentru faptul ca esti directa si spui lucrurilor pe nume, eu te admir mult si imi esti simpatica.
Nu mai fi asa dura cu tine!
vă mulţumesc amîndurora. din inimă.
Nichita Stănescu
Rugare
Mai urât de cât sunt
pot fi văzut
Mai frumos nu!
…mai sabie, da. Mai scut.
Altfel am pierde bătălia,
osul, artera,
glia şi norul
urâtul şi frumosul.
Dă-mi Doamne victorie,
ajută-mă să-mi înving duşmanii,
pielea de pe mine, marginea,
orele, anii.
fain textul, paradoxal nu esti coaieless. esti buna!
coaieless, deloc. am mai multe decît orice bărbat pe care l-am întîlnit.
pai de asta te plac la fel de mult si femeile. 😉
asta e ceva foarte nou, să ştii. toată viaţa m-au urît! :))
eu zic de astea destepte si lipsite de invidie, ca tine. :). putine dar bune sa fie!
Esti perfecta, sa stii. Ce ai descris tu nu sunt defecte, sunt trasaturile de caracter ale unei femei adevarate, puternice, cu personalitate. Faptul ca barbatii le vad ca defecte, e partea a doua. In mod sigur doar barbatii din viata ta le-au numit defecte. Nu cred ca vreo femeie te-ar fi acuzat de „defectele” de mai sus. Asta pentru ca femeile si barbatii sunt construiti atat de diferit incat nu pot convietui impreuna fericiti. Crede-ma, nu exista o casnicie de lunga durata si fericita, doar un bleg sau o bleaga care a uitat de propria persoana si ii slujeste placerile celuilalt. O femeie adevarata si un barbat adevarat sunt mult prea complicati ca sa poata convietui in armonie, asta pentru ca minut de minut, gandurile, obiceiurile si dorintele lor sunt altele…se mai nimeresc ele cateodata, dar diferentele sunt mult mai multe in raport cu asemanarile. O femeie n-are de ales, decat sa suporte un bleg, de genul, „da draga , imediat”, fara personalitate, fara initiativa, sau sa tina pieptul unui barbat cu o personalitate si o incapatanare la fel de complexa ca a ei. Ambele variante pe termen lung duc la nefericire, pentru ca la un moment dat te lasa nervii, te saturi sa tot renunti la fericirea ta pentru celalalt si in final te alegi pe tine….si atunci devii o femeie adevarata. Deocamdata sunt o femeie, dar simt ca sunt si eu destinata sa fiu o femeie adevarata. Iubitul meu inca nu stie, dar cred ca va afla in curand. Am si eu aceleasi „defecte” ca tine, dar incep sa mi le ador…
aoleo, să nu vină la mine să îmi ceară socoteală! :)) glumesc, desigur.
la ce-ti foloseste sa-ti hranesti ego-ul si apoi sa dormi cu soparlele Petronelei?
nu am prins-o pe asta…
era adresata Adrianei
doar ca reply-ul nu s-a aliniat comentariului ei. 🙂 asa mi se parea normal
aaa! o sa verific sa vad de ce.
ok, poate nu am dat eu click-ul unde trebuia
hop si feminista de serviciu!
[…] niciodata mi-am inceput ziua citind un articol in timp ce imi beam cafeaua…rar am asa “mult timp” pe blog, dar se mai […]
un reply Adrianei…o femeie adevarata? adica? o specie diferita de om? 🙂
Ai facut un act de curaj etalandu-ti defectele. Ma mira totusi ca esti atat de aspra cu tine, crezand oare ca noi ceilalti nu avem, sau avem mai putine. Avem inzecit mai multe, nu suntem perfecti, iar in textul acesta ma identific total si as mai adauga o gramada.
Lumea te place pentru felul in care scrii, pentru felul tau de a fi, plin de defecte, dar mai ales ca se identifica cu intamplarile tale si cu lucrurile in care crezi.
Cei care iti spunem cat esti de minunata o facem pur si simplu, nu pentru ca te credem fara de cusur sau fara defecte, o facem pentru ca nu facem parte din acei oameni care afiseaza o imagine perfecta, plina da drame si suferinta in spate. Esti minunata si ar trebui sa incepi sa crezi si tu asta. Motivele pentru care esti asa le stii si tu, si le stim si noi, mai mult sau mai putin, asa ca ai mai multa incredere in tine!
Astept succesul acela care ti l-a prezis odata cineva, si sigur nu va inceta sa apara!
Esti asa cum esti si mie imi place ca esti! 🙂
mulţumesc, Cristina. lucrez la asta, să ştii. 🙂
Dupa cum vezi nu pleaca nimeni, cred ca mai vin destui..:) Daca-ai fi perfecta ai fi plictisitoare si neverosimila…si-atunci am pleca cu totii. Esti foarte vie, esti foarte dintre noi, esti un fel de telespan hetero…va iubesc pe amandoi pentru ca dati un hai sictir foarte serios si profund vietii..si asta ne ajuta pe noi netalentatii:)
🙂
Un psihopat e prin definitie ne-empatic, nu asteptati sa i se faca spalare de creier ca sa devina generos si bun. Un orgolios, un repezit, un arogant poate fi asa pentru motive varii: poate sa se ascunde sub masca asta, poate e prea sensibil. Relatiile cu parintii pun o amprenta grea pe adultul de mai tirziu. Mai cu seama cele iscate din forme de violenta directe sau indirecte: cind eram mica si veneam in casa plingind pentru ca un alt copil m-a bruscat, tatal meu, imi spunea ca trebuie sa ma apar, cind esti batut, bati, daca nu, te bat eu pe tine. Am fi tentati sa spunem ca asa se formeaza un caracter. Total gresit. Asa se mascheaza sensibilitati. Am acum 50 de ani, si, in afara de sotul meu, cel mai bun prieten al meu, nimeni nu stie sau intelege ca de fapt nu sunt asa de puternica, asa de tare. Mai cu seama pentru mine. Radacina cu familia e data naibii,, si acolo trebuie facut curat mai mult decit in casa. Trebuie sa inveti sa ceri, sa accepti sa primesti. Traiesc intr-o alta tara iar in cultura de aici nici nu se concepe intuitia in situatii concrete, nu face parte din demers. Ceri fara gena, delegi fara gena, cind ti se da ceva, un compliment, o apreciere, material, te bucuri, multumesti. Atit. Cind vei putea, vei face la fel. Am avut o relatie grea cu mama mea, de altfel, exista studii interesante care spun ca relatia proasta mama-fiica ridica procentul femeilor imigrante la 68% din tabloul femeii-imigrant in general, este considerabil. Mama mea a fost o femeie extraordinara, de-o inteligenta subtila dar extrem de posesiva si de capricioasa. Daca ii oferem ceva imi spunea mereu ca ei nu-i trebuie nimic, respecind ca nu-i trebuie nu era mai bine pentru ca se simtea ne-iubita. M-a torturat pina a murit. Si, cu siguranta, pe tata in relatia lor de cuplu. Am fost aspra cu ea, am gresit la rindul meu. Am minimizat ca fusese orfana, ca adunase in ea, de mica, tone de spaime, pe care mi le-a transferat mie mai tirziu, frustrari, cosmaruri, si, ca sa stea deasupra, instinctiv, copilul-mama mea isi pusese masca de femeie puternica. Un fel de masti de familie, in rama. Am inteles profund cum e cu mine dupa un grav accident de masina, mi-a fost relevat. Am inceput sa dau cu barda in orgoliu, cel mai mare dusman al Fiintei. Si, departe de a fi perfect, e pesibil, am capul deasupra si respir. Iar axa valorilor am scuturat-o ca pe un par in care au ramas doar citeva pere, cele necesare, robuste. Un fel de: nu e dracul atit de negru dar orice ai face tot trebuie sa-l iei de coarne.
ai dreptate, ştiu perfect ce spui, acolo fac şi eu curat, la relaţia cu ai mei. o să vorbesc despre asta când va fi timpul.
hai ca-ti mai spun eu:
1. esti cinica. multe, multe adevaruri (oare numai adevaruri?) brutale risipite cu larghete. o sa imi spui: „ei, si? cine are ochi sa citeasca, sa o faca!”. o face, caci daca nu te-ar fi placut ASA CUM ESTI, nu ar fi fost aici. caci asa cum spunea cineva, pe oameni ii apropie legaturile dintre ei, nu diferentele. iar tu tii mortis sa sochezi lumea contrazicandu-le toate asteptarile…
2. esti superficiala. dai vina pe graba, pe nesiguranta, pe alea-alea. astia sunt partenerii tai de drum, petra, nu drumul in sine. inca nu ai stabilit unde vrei sa ajungi, cine te insoteste, ce faci la capat…chestii de-asta. iar daca ai facut-o, undeva pe parcurs a disparut seriozitatea. nu spun ca te lasi purtata de valurile vremii (sau vremurilor) ci ca, atunci cand pasesti, fa-o, fata, cu incredere. sa ramana urma piciorului. Seneca (parca) spunea ca daca nu stii in ce port vrei sa ajungi, nici un vant nu sufla favorabil. sau cam asa ceva…
3. esti rea (cu tine). desfiintezi toate legaturile, si existente, si posibile. nu faci pe inabordabila, anuntand raspicat la locul celuilalt nu (mai) este disponibil, ci ESTI inabordabila. ti-ai construit viata astfel incat nimic sa nu te poata atinge, si nimic nu te mai atinge. stiu: suferi, plangi, esti impulsiva, ai emotii. cate din toate astea reusesc sa te clinteasca, sa te determine sa fii sau sa devii altcineva, o varianta up-date a femeii care esti?
4. atat, deocamdata. ca trebuie sa plec la film. o sa imi spui (tu sau altii) ca cine sunt eu ca sa te judec, mai ales ca nu te cunosc, si ca parerea mea nu conteaza. iti raspund: sunt tipul acela prost crescut, pe care il detesti, un pic misogin, un pic badaran, un pic nesimtit si destul de mult confuz, care te apreciaza intens nu pentru ceea ce crede el despre tine ci pentru toate defectele tale frumoase…
of, psihanaliza de internet, toti suntem psihanalisti, nu? 🙂
da, psihanaliza…nu stiam cum sa-i spun. iti multumesc pentru ca mi-ai atras atentia
femeie, sunt parinte unic la fel ca tine, dar din alte motive,ma regasesc in descrierea ta, stiu cum sunt privita de ceilalti, cat imi e de greu, cat de dificil le este copiilor mei , sunt rea, egoista, totul poate fi tolerat pana cand se atinge cineva de puii mei, cateodata si eu ma tem ca-s razna dar nu ma las, si n-am sa-ti spun cat esti de minunata, na!
🙂
Esti o proasta frumoasa. Frumos de proasta. te pricepi. La scris. Spune-le in continuare. Asa si trebuie. Scrisul elibereaza. Eu am pierdut contactul cu scrisul. Parca mi s-a pus o banda de scotch pe mecla de cind am parasit Romania. Hai succese. O scoatem noi la capat cumva.:)
şi dacă nu o scoatem la capăt, o băgăm pe mînecă şi tot facem ceva. proastă da, aici ai dreptate. 😉
As fi jurat ca esti Rac la ce descriere ti-ai facut….m-am regasit 95%…Femeile, mamele, creaturile astea asa de complicate :).
cat despre fuga de pe blog…mai degraba, fuga PE blog, zilnic te „caut” cand ajung acasa. Multumesc.
eu mulţumesc! mult.
Bai fata….am citit tot in 2 rânduri ….prima oară mi a placut titlul…azi dimineața …si acum am citit restul…nu vreau sa te umplu de draci asa ca nu o sa iti zic ca esti tipa….() aici ma m oprit sa corectez…voiam sa zic misto….o sa spun ca esti o tipa normala….asa suntem toți…..dar nu stiu de ce lumea nu își pune problemele astea.de fapt stiu..nu au timp..eu m am confruntat cu problemele astea despre mine in ultimul timp având mai mult timp liber…..experiența frumoasa….fara concluzii de altfel….nu stiu ce sfat sa dau…in rest sa fi sănătoasă ….si te întreb….de ce nu scrii si tu o carte…sau cineva carti..mie personal…imi place sa te citesc. AM
păi scriu, sigur că scriu. una va ieşi curînd, sper, la primăvară. îţi mulţumesc!
Draga mea, nu te cunosc personal, dar am fost colege la Realitatea tv cand ai decis tu cu ani in urma sa cobori din barca marelui trust. A fost o surpriza sa te vad mutata si evident ca de fiecare data cand te vedeam la live-uri ma gandeam: mama, ce mistoaca e asta de la Brasov! Si acum spun la fel!
Mulţumesc, Camelia!
🙂 Sunt acilea .Si te plac. Si te citesc. Si n-am sa o rup la fuga. Sunt ca tine. Cu toate ca lista mea s-ar putea sa fie ceva mai lunga si mai intunecata. 😉
multumesc. 🙂
Mie mi-a ramas in cap aia cu degetul mare de la picior care sta in sus -:))
Chestia e ca pe langa tot ceea ce tine de ajustarile interioare cu sinele, te mai face si lumea sa o iei pe campii sau sa atingi niste limite ale suportiei, plus stresul. Stresul din Ro este el in sine o pandemie, prin faptul ca e mare, e puternic, e invizibil si e mereu.
Apoi, mai conteaza si faptul ca tot mai multi oameni nu stiu sa ofere si nu reusesc sa-si stapaneasca emotiile, atractia pentru celalalt, sa se autocontroleze astfel incat sa lase timpul necesar cunoasterii omului pe care il plac, sa fie atenti, sa invete; in acelasi timp sa lase spatiu pentru a vedea adevarul – daca si omul celalalt reactioneaza la ei, daca da feedback, daca il doresc cu adevarat, etc. E si asta o arta si prea putini o exerseaza si stapanesc, e o realitate.
In contextul asta, facem si noi ce putem. Nu e usor de dobandit si pastrat echilibrul intr-un mediu atat de infertil si intr-o lume tot mai ,,descontrolata”, nici al nostru cu sinele si nici al nostru in raport cu lumea. Totusi, tinutul sinelui in fraie atat de stranse te poate impinge pe o alta extrema.
In rest, cred ca e cea mai erotica postare a ta de pana acum -:)) Se vede cel mai bine aici cat de womanly esti, ce caracter misto ai ca persoana si ce lupta naibii dai ca omul din tine sa struneasca femeia din tine…iar faptul ca nu iti ingadui sa te transformi in femeia wise-zen turn off total, nu face decat sa iti mareasca magnetismul -:)
o să pun o poză cu degetul ăla :))
mi-ai scris foarte frumos, îţi mulţumesc din suflet…
pt mine esti atat de mmmmm(pf, cuvinte), incat am simtit nevoia sa te scot din lista de facebook, pt a nu mai avea zilnic tentatia de a iti scrie(totusi) (inca) in ideea de a te cunoaste mai indeaproape
dar nu ma etraordinarizez de pielea ta, de intelighentia sclipicioasa, or smth
capacitatea de a te scrie asa cum esti
de a fi tu punct.
nu am mai intalnit o decat la mine
citindu te, am simtit constant ceva ce nu am mai simtit pana acum
ca sa intelegi, felul cum am cunoscuto pe exa mea : hei, e ceva in tine care ma face sa imi doresc sa cunosc mai mult.
atat.
m a trimis la toti dracii, dar apoi m a cautat, a dat de nr meu de tel si…. mna
acele 8-10 secunde initiale au fost suficiente cat subconstientul ei sa preia suficienta substanta informationala. care apoi a lucrat (ochi sinceri, om stapan pe el – in aparenta, cel putin :)) – etc)
evident, cititorii tai vor cadea in zona mistoului ” ai inca un admirator in plasa ti”
mmm…
e mai mult
e vorba si despre anxietatea ta
am fost internat datorita unor atacuri de panica violente. in spital ceva din mine s a trezit, vazand cum sistemului nu ii pasa si am fost mama ranitilor in salonul meu, despartindu ma cu lacrimi de cativa oameni pt care am reusit sa fiu ceea ce medicii nu prea.
apoi, ajutat si de mmm… hmhmhmhm
diversitatea, complexitata culturii 🙂
am reusit sa abordez anxietatea/atacurile de panica astfel incat dupa 3 saptamani sa renunt singur singurel la orice medicatie
am simtit ca iti pot aduce aici ceva
iui , ce raspuns lung
ma ntreb si dada, e mai mult, nimic din zona eroticului
sau sa fie teama ca eroticul sa nu distruga restul?… blochez ceva?… chiar NU cred.
mi se pare extraordinar de provocator ca fiinta eu sa se poata raporta in mod direct la un om atat de apropiat ca fel de a exista
pfff
da , mult de zis
anyway!
eu am facut o propunere, tu ai explicat in ce faza esti acum, eu am dat dovada de impotenta, lipsa de forta, neasumare, wtf mai vreau
penibil
adica nemasculin, neinteresant
dupa cum spunea scria cititoarea ta georgia :Nu e usor de dobandit si pastrat echilibrul intr-un mediu atat de infertil
🙂 of, of.
Scuzati vb cea proasta dar rareori am vazut o pula mai jalnica in incercarea penibila de agatzament a liricei Petronela.
Te rog, asculta cuvint cu cuvint urmatoarea replica. Ti se potriveste ca o manusa !!!!
https://www.youtube.com/watch?v=5hfYJsQAhl0
Dumnezeu sa aiba in grija organul emasculat care te face sa scrii asa.
drace, e o adevarata provocare pt mine sa iti raspund
habar nu am ce sa , din pacate
asa ca , probabil, voi gresi, pt ca nu mi se pare tacerea cea mai sanatoasa in fata unei asemenea hidosenii si trebuie sa avortez ceva
imi vin in minte 3-4 variante – nefericite toate – si niciuna care sa duca la ceva cu sens:
1. sperand ca esti din brasov, sa te intalnesc si sa incerc sa repar ce oi fi gresit in raport cu tine (filmuletul de pe youtube mi-a aratat ca esti afectat, ori eu nu is construit sa distrug, ci dimpotriva. so, ma ofer sa te ajut)
2.sa iti explic ce cred eu despre un atac la adresa unui necunoscut, pe un blog, la juma de an dupa ce amaratul a postat un comment – dar asta te-ar provoca la alte insulte si alte derapaje, ceea ce iar nu ma bucura
o varianta si mai nefericita, care SIGUR ar porni zoaia din creierasul tau ar fi
3.sa te invit la un psiholog excelent, bun prieten, care are o gramada de frustrati/complexati/dezaxati de genul tau ca si clienti si care a gasit niscai solutii. nu doare sa discuti cu el macar o data. gratuit (fac cinste)
cea mai tampita varianta este, insa, a patra… sa ne asumam identitatea si sa ne intalnim pe tatami, cu arbitru neutru(daca nu cunosti, il propun pe fostul meu sensei, un om integru, care niciodata nu ar inclina balanta in mod nedrept. asta daca s-ar pune problema egalitatii aparente :). nu de alta, dar masculinitatea aia care te preocupa(pt ca nu o ai, evident. avand-o ai fi fost mai cumpatat) se traduce inclusiv prin capacitatea de a rupe un cap la nevoie
dupa ce ne rupem capetele, sa ne aratam sulele , eventual sa iti regulez partenera, pt a o lasa pe ea sa decida care e mai mascul
dar sunt sigur ca nu ai fi de acord 🙂
e asa… un gand 🙂 (despre partenera mea, nu iti fa pb, suntem intr-o relatie deschisa, la fel cum eu am invatat sa ma bucur cand ea intalneste o sula care ii produce bucurie, se bucura si ea pt mine cand ma face una sa tropai nerabdator – asta in cazul in care partenera ta e regulabila.sau daca ai. mdap. nu fut orice, te anunt)
dar stii ce?… niciuna nu mi se pare ok. mi se par mizerii starnite de mizeria din tine. eu insa nu mai sunt acolo, incerc sa construiesc un radu(da, am acelasi nume) care sa foloseasca in mod constructiv forta nativa, sa fie bland cand forta este de partea sa si puternic atunci cand vantul e potrivnic
aici intra oameni faini ca sa citeasca o petronela faina si nu merita nici ei nici ea asemena aberatii (ca paranteza: catre petronela nu nutresc nici macar vag ceva sexual, noi doi avand sexualitati incompatibile(ea cauta un EL, eu nu caut nimic, ci ma bucur ori de cate ori o ea se deschide inspre mine si raspund cu tot ce sunt), ci o profunda si complexa (jur, are radacini adanci 🙂 ) caldura. umana, mai. zau asa .
deci nu sunt un contracandidat, drace, nu tre sa-ti pisi teritoriul, pf
relax! viata poate fi al dracu’ de faina cand nu mai incerci sa fii tu masculu’ lu’ peste si sa le demonstrezi tuturor cata e si cate poate (ea, sula)
a si ca sa stii exact in ce context te plasezi : daca nu esti de acord sa ne intalnim (la o apa plata roflmao, o simpla vorba sau lamurire si/sau in ring) , nu te obosi sa imi raspunzi
daca totusi te obosesti, sa nu te astepti de la mine la o replica la replica replicii etc, asta e zoaie de net, nu gust(daca e sa discutam pe bune, eu inca nu pricep cum dracu’ de accepta petronela atac la persoana pe blogul ei. mna, poate o sa inteleg pana la urma)
ataci pe cineva care nu accepta mizeria ta fara sa ti-o bage inapoi pe gat, fii gata sa il infrunti face to face, sau da-i naibii pace.
namaste, flacau
… esti o fina (multam de nezdruncinare)
:)) chiar te rog -:)
Am citit cateva texte de-ale tale si m-am abtinut de la comentarii.Insa la asta n-am mai putut. Ce-ai enumerat tu mai sus nu sunt defecte/hibe , sunt niste batalii pe care le mai pierzi uneori .Dar in general le castigi.
Ai uitat sa spui ca esti perfectionista? Asta ,da defect.
sunt şi perfecţionistă. şi port şi ochelari cînd citesc şi scriu…
Femeie nebuna ce esti! Cu toate „defectele” tale esti tu si ar trebui sa inveti sa te accepti si sa te iubesti asa cum esti. Iar lumea nu te iubeste pentru ca ceva … lumea te iubeste. Punct. Si cine nu te iubeste si te judeca … ar trebui intai sa se uite in oglinda si sa aiba un acces de sinceritate. Ca sa nu mai mentionez curajul pe care l-ai avut ca sa faci publica lista asta.
Te iubesc!
pfff. m-am făcut stacojie, nu roşie! mulţumesc!
M-am distrat copios. Fain!
ti-a scapat ceva necorectat? 😀
„Din cauza obsesiei pentru control, am pecit şi în nişte relaţii.”
cat despre „defecte”…probabil ca le-am experimentat si eu pe majoritatea.
acum ne-am imprietenit asa de tare, ne distram foarte bine impreuna 🙂
Esti minunata cu toate defectele tale !!
Te-am descoperit si te citesc de putin timp. Martuisesc ca, in prima faza mi-ai parut ireala !
De cateva zile sunt imobilizata la pat si aproape ma bucur pentru ca am avut timp sa-ti citesc postarile in tihna.
Cred ca, nimic nu e intamplator, stiu ne v-om cunoaste intr-o zi… si sunt sigura ca vom bea un ceai impreuna.
Esti un OM frumos si VIU !
te citesc cu drag si admiratie ! – iti sunt fan 🙂
mie nu îmi place termenul ăsta, cine sunt eu să am fani? cititor e mai aproape de sufletul meu. şi mulţumesc, tare!
am uitat sa pun ghilimelele de rigoare, credeam ca le-ai sesizat.
tot te citesc cu admiratie si drag !
dar de ce ireala?
poate pentru ca n-am mai intalnit o persoana ca tine
simt ca esti asa cum mi-am dorit eu sa fiu… da` n-am reusit 🙁
he, he, poveste lunga … si la mine s-au aliniat anapoda planetele :))))
mai am o bucata de viata inainte…mai am timp!
Tu ma motivezi – crezi asta ?
Esti o faina !
o faină, vai steluţa mea! altfel, pune mîna şi realiniază-le că jur că se poate!
Eşti cum trebă. Dă-i nainte. Eu sunt unul dintre fanii tăi definitivi şi necondiţionaţi.
🙂
[…] Apoi am călătorit multe ore, cu maşina, pînă la Bucureşti, chiaună dar fericită. Am crezut că nu o să am emoţii la lansare. Eram liniştită. Mă bătuseră pantofii, doar, în drum spre Parcul Tineretului unde am înregistrat un interviu pentru Realitatea care va fi difuzat sîmbătă, la 11, la emisiunea Fresh refresh. Provincială cum sunt, m-am simţit iar strivită de Bucureşti. Cumplit de multă lume în parc, nu se vedea iarba. Copilaşii nu aveau loc să se dea în tobogane, peste tot era înţesat de lume, simţeam că mă sufoc. Şi m-am bucurat iar că nu trăiesc acolo, că nu m-am lăsat tentată, căci m-aş fi pierdut pe mine în aglomeraţie şi alergătură. Apoi am ajuns la librărie mai devreme şi m-am aşezat cu nişte fete frumoase, of, numai fete frumoase, în grădină şi atunci am simţit că m-am înşelat în privinţa emoţiilor. Că îmi tremură carnea pe mine. Şi iar m-am ascuns, după un stîlp, cînd am văzut cum curge lumea. Şi apoi locul s-a umplut şi a trebuit să ne aşezăm în faţa oamenilor şi m-am bucurat că are cine vorbi şi eu pot tăcea şi tremura pe interior. Din cînd în cînd mă uitam în sală, oamenii se tot înmulţeau şi eram complet blocată şi mă tot întrebam eu ce caut acolo, cine sunt, de ce au venit toţi oamenii ăştia, Doamne? Şi vorbitorii spuneau ceva despre o carte frumoasă şi vie şi eu iar mă întrebam, păi a cui o fi cartea asta mişto, să o cumpăr şi eu să o citesc, auzi ce o laudă scriitorii ăştia iar ei nu sunt oameni care să laude aşa, degeaba. Că eu nici în fanteziile mele cele mai neobrăzate, nici în visele cu ochi deschişi croşetate în nopţi de tristeţe, niciodată, niciodată, nu am ajuns atît de departe încît să îmi imaginez că mă voi afla cu cartea mea în mînă într-o sală plină ochi de oameni veniţi să mă vadă pe mine. Şi îmi tot venea să plîng şi mă tot plezneam peste obrajii interiori, termină cu circul, ai bun simţ! Şi mă uitam pe furiş în sală şi de acolo venea lumină, vedeam în ochii celor care mă priveau bucurie şi drag şi iar îmi venea să plîng, ce am făcut să merit asta? Apoi au terminat toţi vorbitorii şi nu mai ştiu ce am zis, prostii cu siguranţă şi am plonjat orbeşte în lectură, m-am agăţat de cartea mea şi m-am liniştit. Şi cînd am terminat am avut senzaţia că nu se mai termină aplauzele. Şi în loc de întrebări, oamenii din sală au ţinut să îmi spună ce minunată sunt şi iar am avut senzaţia că nu e nimic real, nu despre mine vorbesc… Şi Ana a citit poemul ei preferat din carte, (căsuţa celor 3 fetiţe) pe care ea îl simte cuvînt de cuvînt, ştie exact cîtă singurătate şi durere e în el şi a apucat-o plînsul citind şi eu eram gata-gata să izbucnesc în lacrimi şi eu şi mă ţineam cu greu, aoleu, mă gîndeam, acum o să începem să bocim cu toţii şi o să semene a priveghi nu a lansare, naiba o să mai vină la următoarea! Şi iar s-a făcut coadă la autografe şi eu trebuia să merg la baie, dar nu asta era problema ci faptul că oamenii ăia stăteau după mine şi îmi crăpa obrazul de ruşine că stau la coadă. Şi am primit îmbrăţişări şi cadouri frumoase – de ziua mea, cred, dar parcă eu mai ştiu, că mai e un pic pînă atunci – şi vorbe minunate şi pupături. Şi erau în sală mulţi copii dar şi oameni trecuţi de 50 de ani, iar eu citisem cu vorba aia lirică şi doamne, ce ruşine îmi era. Şi o doamnă mi-a zis că vrea să îi spun un defect de-al meu, măcar unul, dacă am, aşa că repet, am multe, foarte multe, le am pe toate, uite, aici am făcut o listă, daţi click şi citiţi. […]
OMG, she’s human!
haha!
Imi place tot ce ai scris si ma regasesc in randurile astea. Keep going 😉
Mda, in linii mari, ai descris femeia universala..cu exceptia unor calitati care au nascut invidii. Cand o sa ti gasesti defecte for real, atunci o sa putem si noi rasufla usurati ca nu esti perfecta.. 🙂
Frumusetea ta! Normalitatea ta! Farmecul tau! Parfumul femeii care esti tu! Pentru mine, frumusetea ta tine exact de toate aceste defecte, care te fac asemeni noua, cititorilor. A spus-o cineva, deja, aici! Perfect de imperfecta! Oare realizezi ca tu esti vocea atator oameni, asemanatori tie (si, totusi atat de diferiti) care nu au cuvantul si talentul de a-l mananui?!
Sunt exact cum te-ai descris! Dar, exact. Mai putin „calitatile” de mama, pentru ca nu am copii! Dar, am crescut o nepotica! Asa ca, fata mosului, esti un tot perfect! Perfect de imperfect! Si te iubim asa cum iubesc copiii! Adica, nu ca oamenii mari! Imi fericesti si inseninezi fiece zi, chiar si atunci cand citind, ma faci sa plang! Inteleapto!!!
Te imbratisez cu tot sufletul!
P.s. Nu uita de invitatia in Locarno, Elvetia si de ceaiul promis! Eu te astept sa-l bem.
P.s.s. Sa nu-ti inchipui ca am recitit ce am scris. no way
Doamne…esti geniala :))) cum poti sa te „dezgolesti” atat de natural ! Am ras si m-am regasit in ale tale descrise defecte. Imi esti incredibil de draga ! Hmm…carui alt scriitor i-as putea scrie atat de…familiar ?! Niciunuia ! Cred ca de-asta te si iubesc atatia oameni ! Sa ramai la fel de fermecatoare !
Hahahahaha……….am ras copios…ptr ca m-am recunoscut pe mine in ce ai scris.Esti minunata,crede-ma,spor la scris.
Am citit cu ochii benoclati: mama, da ce ma cunoaste!, uitand ca nu despre mine scriai….:-) Pana la partea cu parul lung (taman ce am decis ca nu il mai tund o vreme) …e (si) despre mine. Cand o sa mai frec podelele si o sa spal vasele la 11 noaptea ca nu pot sa ma duc la culcare pana nu las curat in urma o sa zambesc imaginandu-mi cam cate suntem asa….
Petronela, nu cunosc multi oameni care au curajul sā deschidā fereastra asa de largā si sā arate lumei cu adevārat ce este înāuntru…jos pālaria!
Esti o femeie cu imperfectiuni perfecte. 🙂
Am trecut, am vāzut (m-am cam benoclat), mi-a plācut ce-am citit, mi-esti nespus de dragā si apreciez foarte mult cum poti apropia cititorul de tine.
Mā întorc cu nerābdare!
P.S. Cam trei sferturi did articol a bātut apropo la mine. 🙂
O sa te intreb ceva, sper sa nu deranjez.
Esti un om obisnuit ?
Surpiza mare ,eu te credeam o zana si tu esti esenta de femeie in starea cea mai pura si misto.Fata,noi te apreciem si articolul asta autocritic te ridica nu te coboara.Esti umana si ai intrebari umane.Nu e unic sentimentul tau.E nascut odata cu lumea asta.De unde venim,de ce am facut asta de ce trebuie sa fac asta.Traieste si mai lasa sa vina si lucrurile de la sine.Cu o cafea nu te cumpara nimeni deci nu e imperios necesar sa platesti tu nemteste.E uman ,dar sa iti creezi o colivie frumoasa singura e trist.Ai suferit si traumele din copilarie te-au marcat dar vezi ca viata e o lupta in permanenta.Ai devenit mai frumoasa prin suferinte,ai ucis insa si o parte din tine pe drumul asta.Esti un om frumos desi imperfect.Toti suntem asa imperfecti.Pe singurul perfect l-am pus pe cruce,asa este cladita lumea.Cu bucurie si necaz cu intrebari ,cateodata si cu raspunsuri.Eu cred ca e cazul sa te gandesti mai putin si sa traiesti mai la intensitate momentele.Dorinta ta de perfectiune este si o latura a congruentei intre Taur si Gemeni .Se bat zodiile in tine,asta e tot.Eu am regasit in tine multe asemanari si nu am de gand sa fug nicaieri.Esti o tipa misto desi sunt convins ca viata cu tine in casa este a dracului de grea,un ying yang exploziv dar misto.Iti doresc succes si mergi inainte.Ai doua comori langa tine si doar privindu-le iti dai seama ca esti pe drumul cel bun,asta daca ai uneori indoieli.Si sa stii de la unul usor trecut prin viata ca orice barbat prefera o tipa desteapta care uneori mai si urla si arunca cu cratiti decat o proasta convenabila si care spune doar da.Tu esti unica si unicitatea ta place foarte mult.Asta e si chestia misto in viata ca nu suntem la fel,ar fi banal ,ar fi trist,sa fim toti robotei.Spre asta ne indreapta societatea asta consumerista dar inca nu prea ii iese faza.Ramai cum esti si te imbratisez virtual .Drum in lumina fata .
Ei, da, ai dreptate! Sa stii ca nu vei castiga titlul de femeia anului :))
nici eu, dealtfel.
Cum au mai zis si altii/altele esti prea aspra cu tine.
Mai ales ca, parca tot tu ziceai ca, prima porunca ar trebui sa fie: Iubeste-te pe tine insuti!
Accepta-te asa cum esti, fara sa insemne ca iti esti suficienta. Ce daca esti nehotarata, obsedata de curatenie sau impulsiva ?!
Asa esti tu!
Iubeste-ti fiinta, unica, cu bune si mai putin bune.
In definitiv (parerea mea) asta e viata: o lupta continua cu noi insine, faptul ca incerci, zilnic, sa faci o varianta a ta mai buna esti pe jumatate „vindecata”. 🙂
Big huggg!
No, acu’ baga la un „defect” trei calitati! Asa se „echilibreaza” lucrurile in America (cand trebuie scrisa o recomandare,un raport ori vreo caracterizare)… Singurul lucru pe care „ti-l reprosez” e viteza avalansei cuvintelor…
P.S. A se scrie acelasi lucru de la celalalt pol.
Prima dată aici. Trimis de o referință a Lorenei Lupu. Consora ta de scris și de nonconformism atitudinal.
Ai nerv și verb. Atât pot spune. În rest, dacă ești abominabilă sau inoubliabilă moralmente/sufletește, e mai puțin important, pentru mine. Și nici nu pot afirma cu precizie cum ești, chiar de ți-aș citi toate scrierile.
Pe net, nu caut suflete, caut spirite. Deci, sunt o minoritate detestabilă. Pentru că 90% dintre internauți se atașează preponderent emoțional de bloggerii/scriitorii ”de succes”. Empatizează, nu valorizează detașat.
On-topic: Eu sunt atât de egocentrist&infatuat, încât refuz să mai comentez inteligent la tine, prefer să dezvolt subiectul acesta, doct, pe blogul meu. Cel mai probabil, cu link spre postarea ta. Cel mai improbabil, în curând. E un articol început de 3 luni, dar părăsit prin drafturi.
Oricum. Ești un reper greu de evitat. Detestabilo 🙂 !
esti mishto si perfecta 🙂 obisnuieste-te cu asta 🙂
Da ce zodie sunteti de va enervati repedea, dna Petronela ? Nevastamea imi reproseaza mereu cas prea calm. Mie imi sare greu mustaru, dar si cand imi es din tzatzani, din sarite, respectiv din papuci, fac prapad in juru meu. Maica imi zicea ca seman cu tataia, ca aluia ii sarea greu mustaru. Era mai rau daca semanam cu taicu, ca ala se enerva repedea si musca calu de bot daca nu statea la inhamat…
zodia intre gemeni si taur.
Ce bine ca exista oameni cu carte si minte multa, asa ca dumneavoastra, care stiu sa vorbeasca si sa scrie frumos. Va citesc de ceva vreme si scrisul lasa impresia ca despre noi ceilalti e vorba. Astazi, cand am citit despre hibe, mi s-a parut ca ati scris dupa dictare, a mea. Asa incat ma gandesc ca noi oamenii suntem un fel de clone, diferentiate de realitatea fiecareia. Si devenim mai buni si mai frumosi, numai cand ne uitam mai atent catre noi insine.
ce de comment-uri ai , am dat o groaza de sageata ca sa-ti spun ca si eu am degetele mari de la picioare in sus ridicate tot timpul , am citit undeva ca sunt specifice oamenilor visatori , la mine se potriveste
ESTI PERFECTA.. !!!!!!…….cu tot cu IMPERFECTIUNI……. ESTI UNICA !!!!!!
Imi place de mor stilul tau! …si ma regasesc in descrierea ta mult prea mult…intai m-a speriat asta, insa la final s-a lasat cu zambet…concluzia: e cu happy end deci e de bine :))
Numai bine!
ps: sunt in zodia gemeni :))
Atat de aproape de Dostoievski ca nu-mi vine sa cred. Am recitit de multe ori. Carti deci, mai vrem carti !
[…] niciodata mi-am inceput ziua citind un articol in timp ce imi beam cafeaua…rar am asa „mult timp” pe blog, dar se mai […]