conduc spre casă. pe locul din dreapta stă o orhidee în ghiveci. nu i-am pus centura. iar maşina bipăie, bip-bip.
e o orhidee frumoasă şi cuminte, cu flori pe tijă perfect deschise, delicate şi mov.
am cumpărat-o cu ultimii bani. las’ că nu o să murim de foame. ne-a fost şi mai rău.
în zilele cînd mai mult plîng decît zîmbesc îmi cumpăr cîte o floare-n ghiveci.
în zilele cînd mi-e dor îmi cumpăr un buchet.
în zilele cînd doare insuportabil îmi iau cactuşi.
în cele în care rîd toată ziua, primesc flori de colţ.
în casa mea, florile nu mai au loc. se sufocă. toate pervazurile sunt pline. şi oh, am aşa de multe pervazuri.
şi terasa e plină. iar terasa mea e foarte mare.
şi toate vazele sunt pline ochi.
de margarete şi albăstrele, de anemone şi nu-mă-uita. de ghivece cu muşcate şi levănţică.
pe pervazul dinspre pădure, numai cactuşi.
între ele, o singură floare de colţ.
nu le ud cu apă, doar plîng peste ele. cîte o lacrimă în fiecare ghiveci. lacrimile mele sunt uriaşe, mai multe le-ar putea îneca.
în zilele în care mai mult zîmbesc decît plîng îmi cumpăr soare. au ieftin la chioşcul de pe strada mea. nu e întotdeauna proaspăt, de luna asta, dar eu îl cumpăr oricum. nu iau mult. cîteva raze şi-un sfert. cel de mai îmi place cel mai mult. îl au la reduceri.
pentru flori îl cumpăr. nu pot trăi doar cu apă din ochi.
Ce-am mai debitat:
interviul din NYM Postarea următoare:
la o masă din bistro
Nu numai soarele le poate hrăni și face frumoase. Mai e un fel de apă din ochi, aia care vine la pachet cu zâmbete și bucurie. Să încerci să le uzi și cu apă din aia. Să vezi ce frumoase și sănătoase se fac.
o imbratisare blanda si galbena sa-ti incalzeasca inima iti trimit cu textul asta mai vechi:
Mi-e dispoziţia cameleonică, depinde esenţial de cromatica lumii mele exterioare. Florile sunt frumoase, florile soarelui sunt frumoase în simplitatea lor şi sincere în veneraţia lor faţă de soare.
Nu cumpăr flori din intersecţii în timpii cu roşu ai semaforului. Dar pentru buchetul cu cincisprezece flori ale soarelui unite într-o îmbulzeală aspră de o bandă dură de plastic, am sărit precipitat către portofel, scoţând banii, şi către florăreasă, apucând buchetul cu ambele braţe şi aranjându-l cu atenţie pe locul neobişnuit de liber din dreapta mea.
Mi s-a dat instantaneu o stare sufletească galbenă.
Florile ne-au zâmbit timid la început, apoi ne-au râs delicat: ha, ha, ha, pe tonuri înalte. Felix le-a simţit vibraţia şi le-a auzit suflarea. Mami, florile soarelui vorbesc! Sunteţi minunate, vă iubesc, le-a strigat Felix şi chiar astea au fost cuvintele lui.
Dispoziţia galbenă mi-a subţiat vocea neaşteptat, mi-a îndulcit-o şi ştiu sigur că nu îngheţata pe care tocmai o mâncam a făcut asta. Mulţumesc, băiatule, a zis vocea suavă, şi astfel a început un dialog fantastic între copii, flori şi mama lor, a copiilor şi a vocilor florilor soarelui. Căci, cât e el de mare crescut, Horica s-a lăsat sedus de candoarea din vocea şi vorbele florilor şi a intrat voios şi sincer în lumea de poveste, glumind, întrebând, mirând şi râzând hâtru cu noi. Şi ca întotdeauna când e bucurie peste toţi, e bucurie şi peste Kiti care a râs şi a râs odată cu fraţii ei.
Astăzi sunt şi mai blândă decât de obicei. Sunt prietenoasă şi caldă. Ca floarea soarelui.
cum se face ca esti mai misto decat Xanaxul?
am luat o singura data in viata, dar stiu cum actioneaza. (in rest am luat chestii homeopate, ca sa nu se inteleaga ca sunt atat de smechera ca nu am nevoie de Xanax…ba am! si de-aia mi-e si asa de frica de el.)
deci, cum se face ca esti mai misto decat Xanaxul? 🙂
era sa uit!!! fix ce era mai important era sa uit – poti sa ma pui si pe mine intre cactusii tai? nu tot timpul, doar atunci cand ma transform in unul. am un feeling straniu ca ar ajuta.
”centura de castitate”…sa vina albinutele…poc,poc sa se umple lumea de orhidee,albe,mov si cu sclipici …sa nu mai creasca doar cu apa sufletului si cu soare cumparat la 100 de grame,sa fie pentru toate femeile impare ,sa fie si flori de colt pentru ardeleanca brava,care esti, tucute pe suflet.
” Ce bine ca esti!”…
Petronela din nou tare pe val…:)
In grădina asta florile nu au cum sa se ofileasca. Dar niste lacrimi de fericire le-ar face tare bine.
Si simt ca floarea preferata/e cea de colt, neparfumata/e cea crescuta in stihii/crescuta sus,/ in varf de munte/si intarita-n tragedii/.e floarea ta /ce-i delicata/dar si puternica /ca tine ,fata/si dulce/dar si moale/si catifelata
Cea mai floare dintre flori,/ sigur tu le dai fiori,/si se bat sa infloreasca /viata sa-ti imbogateasca/
Casa cu flori, strada Sperantei, la parter, te mai astept si mai sper…
Esti un om frumos! Ma bucur ca te-am descoperit!
Azi te-am descoperit si te-am citit, te-am tot citit…brusc, mi-e ziua atat de frumoasa, iar eu atat de plina de lumina si de bine! Iti multumesc ca esti, ca impartasesti, ca imi aduci zambet pe chip! Tot binele in casa ta, cu fete frumoase si flori colorate!