fetiţa mea cea mică
jurnal, 7 septembrie 2009 s-a strecurat încet, să nu mă trezească, în patul meu. se lipeşte strâns de mine. deschid încet ochii şi mă umplu de o bucurie pe care nu ai cum să o înţelegi până nu ai zămislit la rândul tău, un boţ de carne. are ochii umflaţi de somn şi e atât […]
o ofertă de nerefuzat (c-aşa-i în tenis)
La televizor, un celebru tenisman se recăsătoreşte. Mie îmi circulă un fior rece pe şira spinării, ca de fiecare dată când îl văd. Aveam 19 ani. Colegii de la Şcoala Waldorf, unde suplineam orele de engleză, au zis să ieşim şi noi undeva împreună, într-o discotecă, de pildă. Erau puţine discoteci spălate, pe atunci. Vremuri […]
fericire (ediţia de bucuresti)
sunt zile în care eşti fericit pur şi simplu pentru că eşti în viaţă. prin geamul taxiului galben – în bucureşti taxiurile sunt toate galbene, în oraşul meu-albe – se perindă pe repede înainte un oraş paradoxal, pe care îl poţi iubi şi detesta la fel de tare, în acelaşi timp. soarele cade pe academia […]
Istvan hei
Istvan era un băiat negricios, cu buze mari şi râs răutăcios. Era oaia neagră a străzii, exemplul negativ pe care ni-l dădeau mamele, fiecăruia dintre noi, acasă. Eram vreo zece-unşpe, de aceiaşi ani şi Istvan. El era corcitură de ungur – ca şi mine de altfel. Bunică-sa ieşea la poartă, îşi punea o mînă în […]
la treizeci şi cinci de ani, tinereţea se sfârşeşte (Senancour)
Aşadar, ar fi trebuit să fie gata. Când eram puştoaică aşa credeam: că viaţa se sfârşeşte la treijcinci. Nu m-am gîndit că după, mai e ceva. Mă gândisem să mă sinucid aşadar, fix la 35. O anunţasem şi pe mama, care avea cam atât: dragă, eu când o să fiu bătrână ca tine, mă sinucid. […]
a fi sau a nu avea
Într-o sală de aşteptare, la ginecolog. Ginecolog renumit. Suntem câteva zeci de femei,de toate vârstele, de toate condiţiile sociale, cu toate problemele femeieşti posibile. Cu cancer, fibrom, dar cele mai multe în aşteptarea diagnosticului . Bogate şi sărace, super-aranjate sau gospodine mirosind încă a sarmalele lasate pe foc, uniformizate toate de aceeaşi aşteptare încordată. Te […]
Panik à la boutique/Sur le périphérique/C’est la panik, panik, panik
întotdeauna vine când îl aştepţi mai puţin. când eşti sigură că nu o să mai apară, că doar i-ai arătat tu ultima oară. eşti la volan. eşti în direct. eşti la piaţă. eşti pe alee, în pădure, alergi. eşti pe canapea. eşti la masă, cu ai tăi. eşti pe stradă. eşti într-unul din zecile de […]
o alergare
Umblam aşa, prin aerul desfrunzit şi neverosimil de cald, pe stradă în sus, spre capul satului, spre şoşpătak. Aşa îmi vine, să mă ridic de la mesele astea festive, să o iau unde văd cu ochii, în zare. Mama-mare ştie. Îmi zice şi acum: unde te duci, pe câmp, nu? Aşa faci, de câte ori […]
dezorganizată fiind, şedinţe cu părinţi cutreieram
de când m-am trezit mamă, mă dau în vânt după şedinţele cu părinţii. la început, la grădi, la aia mare nu mă lua nimeni în seamă. tu… a cui soră eşti?!, mă întreba educatoarea, cu o sprânceană ridicată a dispreţ, când mă afirmam şi eu. mă enervam, mă băteam cu pumnul în piept că şi […]
nu vreau nimic
nu vreau nimic de la oameni. m-am prea obişnuit să dau fără să cer. dacă mă întrebi ce vrei de la mine? nu o să ştiu ce să îţi răspund. întrebarea mă uimeşte. nu vreau nimic. vreau să mă laşi să îţi dăruiesc eu. să mă laşi să te iert. să te ajut, dacă pot. […]
Recent Comments