coşmaruri cu urşi
alergam aşa, cu ritm. exerciţii de respiraţie. poteca şerpuia în faţa mea, mierlele cîntau, cintezoii cintezoiau, piţigoii piţigoiau, aşa, ca în fiecare dimineaţă. numai codrul era mai înverzit, tufele mai dese, frunzele mai multe. şi m-am gîndit, ca niciodată, oare dacă m-aş întîlni cu ursu, ce aş face? unde aş fugi? să mă sui în […]
în care zbor
te trezeşti urcînd. urci cu cablul. sus, pilotul desfăşoară aripa. e albă, cu inserţii bleau. o panglică portocalie flutură încet- arată direcţia vîntului. nu îţi bate inima mai tare, deşi e prima oară. nu îţi tremură genunchii. o sinapsă se închide, ca o floare carnivoră. dedesubt, oraşul se întinde leneş. ar fi păcat, îţi zici. […]
pînă cînd moartea ne va despărţi.(povestea tatuajului de pe omoplatul drept)
aveam 16 ani cînd l-am cunoscut şi era cel mai mişto tip de la noi din liceu. venise din Germania, asculta muzici deştepte şi îi bubuia capul de inteligent şi cool ce era. voia să se facă regizor. de la el am aflat, toată gaşca, despre Tarantino şi Jarmusch şi Von Trier şi Wenders şi […]
alive (povestea unui tatuaj de cinci litere pe încheietura dreaptă)
sigur că m-a durut, toate tatuajele dor. dar durerea purifică. mici scrijelituri sub piele, mirosul de tuş în dermă, bîzîitul regulat al aparatului, pişcătura. sunt întîmplări prinse în alea cinci litere, ale mele, mie, reflexiv şi subiectiv. aproape incredibil şi cu totul neverosimil, ca un titlu de tabloid din zilele noastre. nu ai să crezi, […]
#uneitoamnegrabite
am simţit-o venind. s-a insinuat aseară, în ploaia caldă ce te-ar fi putut păcăli, încă. mă întorceam cu fie-mea de la spital, de la injecţii, cîntam şi dansam în maşină, ne lăsam stropite prin geamul lăsat, rîdeam ploii şi nouă înşine, foarte vii şi foarte ludice. şi oraşul era lins de ploaie şi îmi plăcea […]
(Untitled)
sigur că sunt ţărancă, altfel cum mi-ar plăcea atît să lipăi cu picioarele goale pe iarba udă şi pe pămîntul ăsta lutos şi foarte umed care mi se lipeşte tandru de tălpi. mă împămîntez şi mă ionizez, negativ, bineînţeles, cu senzaţia aia aproape cretină că fac o chestie bună pentru mine, sănătoasă, ah, ce mă […]
o vamă, altă vamă
scriam in 2008: “eram doar o mana de oameni. acum 9 ani. vama era o intindere nesfarsita de nisipuri virgine, pe care doar cateva corturi se indurasera sa se aseze. o buda improvizata, terasa de stuf de la ovidiu si restaurantul lu’ mitocanu, neterminat. si noi, goi si fericiti ca gasisem un teritoriu nou, […]
summer nights
serile astea mă prind pe terasă, cuibarită în şezlong. răcoarea asta caldă. şi cumplit de calmă. sub mine oraşul scânteiază tăcut , iar deasupra cerul, ca un stras imens ,negru,cu luciri reci. din padure se scurge un fior intunecat şi aproape lugubru dacă nu ar fi atât de familiar, iar din ierburi un ţârâit lichid, […]
(Untitled)
era tot vară cînd stăteai în spate în maşina fotografului de la ziar, era ziua în care îi omorîse tartagă pe ăia doi bătrîni, vă întorceaţi din noua iar şoseaua se desprinsese şi se înfipsese în aer, pur şi simplu, fără niciun preaviz. era fix ca în filmul lui luc besson, al cincilea element. taxiurile […]
micul golf
eu după ce mă întorc din vacanţe intru în depresie. depresie adevărată, din aia de manual. casa, oricît de mare, devine claustrofobică. privirea, obişnuită să hălăduiască pînă departe, hăt, se izbeşte năucă de ziduri şi munţi . rămîn agăţată in locul pe care l-am părăsit. acu sufletul meu stă într-un cui imaginar al unui cort […]
Recent Comments