ascultă versurile. pipăie fiecare cuvînt. să fi rămas doar poezie şi ar fi fost de-ajuns
auzi-i rîsul de şampanie. vezi orhideele-lavandă care o îmbracă. şi simte aerul ud de sunet.
alteori simt că aş putea să mă îmbrac în cuvinte. să nu port nimic altceva. să mă înfăşor în poeme lungi, în zilele tomnoase. în fraze seci în dimineţile reci, cînd primăvara nu mai vine. să îmi tatuez de-a lungul venelor de pe mîini versuri ca astea. vara să port hai-ku-uri scurte, să îmi lase dezvelite picioarele frumoase şi pline de nerv. să mă împodobesc cu ele, cuvinte-brăţări, cuvinte-colier care ţi se aşază gingaş pe gît, deasupra fosei suprasternale. cuvinte-agrafă, cuvinte care să atîrne cuminte din urechi. aş putea purta şi colaje, uneori, mai mult primăvara. să lipesc peste ele sunete şi imagini, mai ales alb-negru, imaginile, da, alb-negru. desigur, ar fi costumaţia de gală, pe care aş purta-o numai seara, atunci cînd aş ieşi în oraş.
pînă cînd moartea ne va despărţi.(povestea tatuajului de pe omoplatul drept) Postarea următoare:
te trezeşti urcînd.
De mi-as atarna visele de gat ,s-ar rupe si-ar tisni din mine rauri de regrete ,tanguitoare,urat mirositoare a neputinta si delasare si prostia unei femei care a tot asteptat ….oare ce ?
Ai fi imbracata chiar de gala/si nu ai fi deloc mai goala/ai fi o aparitie mai ingereasca/ai fi un vis de dimineata/si ai fi si negru si ai fi si alb/ar fi costumul ideal/ai fi o Coco dar mai reusita/oftez, te simt un poco si nefericita/ai fi esenta de feminitate/ai fi cu rochii-n versuri scrise toate/si ai avea tinute imparatesti/din vers si slova /si din ce mai povestesti/ca esti faptura mobilata/cu o gandire mai evoluata/si esti femeie,pur si simplu, minunata/si ai fi si mov in zilele senine/cu aura-ti ce-ti lumineaza/si oameni si uneori ……destine
Si atunci vrei ca nimeni sa nu te stie asa , negru si alb, doua non-culori…