sunt o vilegiaturistă
dependentă de vacanțe și mări
de zece ani mă duc singură acolo unde alții își fac
luna de miere
în suduri nu mă știe niciun suflet
niciun ochi
sunt o vilegiaturistă singură, necunoscută și bronzată
mănînc halloumi și beau vin
și fumez
și uneori reușesc să trec neobservată
mă pricep de minune să fiu vilegiaturistă:
cînd e soare, stau întinsă pe șezlonguri și citesc
cînd plouă, mă plimb pe străzi șiroind
dar e bine,
înot în apa caldă și nimeni nu-și dă seama că plîng
* poemul face parte din volumul efectul pervers, apărut în noiembrie 2015 la editura Herg Benet.
(cartea, cu reducere, aici)
Postarea precedentă:
1.18 AM Postarea următoare:
rugăciune pentru tata
1.18 AM Postarea următoare:
rugăciune pentru tata
