încă îmi miros mîinile a tine. paladinul.
încă îmi curgi prin plasmă, năvalnic, te las să te îneci în cascadele fosei suprasternale.
cel mai mult mă gîndesc că poate o să am nevoie de dializă ca să mi te scot din sistem. să îmi scoată tot sîngele din trup, picătură cu picătură. să mi-l cureţe de tine. să folosească ceva puternic, detergentul-minune-de-scos-99 -de- feluri-de-amorezi. sau să mi te şteargă din creier, dendrită cu dendtrită.
eternal sunshine of the spotless mind
mă priveai albastru. şi ochii deveniseră ferestre de mansardă prin care mă uitam direct la tine în cap. vedeam acolo înghesuite toate cuvintele, buluc, unele peste altele, aşa cum le-ai ascuns de mine. şi stări. doamne, ce înghesuială, hani, mai lasă-le să zboare că o să înnebuneşti, o să se încurce între ele şi nu o să mai ştii. dă-le drumul din punga aia groasă pe care scrie paranoia în care le-ai îndesat. oricum, cîndva o să pleznească. nu simţi?
vezi tu, eu văd. ştii tu, eu ştiu. simţi tu, eu simt. pot rearanja oricînd puzzle-ul, deşi urăsc puzzleurile şi clişeul ăsta cu puzzle.
gata, şşşş. hai să ne prefacem, din nou, eu că nu am zis asta, tu că nu ai auzit. întreabă-mă de stomac, eu o să îţi răspund despre vreme. şi iubeşte-mă, iubeşte-mă ascuns, chinuit, iar eu o să pretind, chinuit, că nu ştiu nimic despre asta.
(acest poem face parte din volumul O să mă ştii de undeva, apărut la editura Herg Benet)
foto: Dan Comăniciu
anunţ umanitar în beneficiul meu Postarea următoare:
Edvin Marton o are mare
misto!
multumesc. 🙂
frumos…interesanta exprimare ..place
NICE ! …stima! …respect! …floricica! Cu drag, sternotomatu’
🙂
Wow…ce mod original de a exprima intensitatea unei iubiri totale…
știm amândoi
chiar dacă ne prefacem
frumos
când zâmbim larg
uneori prostește
împărțim litere
trase în ciocolată
pe coperți lucioase
doamnelor distinse terestre
și sfori poleite
sinucigașilor din iubire
că mai lipsește ceva
din această compoziție
abstractă
lucioasă
aproape adevărată
pe care tu ai avut curajul
să arunci cele mei incredibile culori
sentimente
suflet
iar eu să așez în spatele lor
curcubeie încă virgine
pe o pânză declinată a fi perfectă
poate puține nuanțe bucolice
ai putea încerca să te minți
sau puțin voroneț
pentru salvarea unei liniști
nedorite
a întregului
mi-aș spune și eu
imbecil
privind mândru minunea
semi-iconografică
dar oricât de mult
am încerca să ne înșelăm
să aruncăm cu fluturi
unul în celălalt
să facem reverențe strigătelor
de bis
fără unica culoare
a întâmplării
pe șevalet se va așeza praful
și câteva regrete inestetice
Faina poza, sugestiva… ce e fain si lui ii place 🙂
dar „ea” chiar asa sa gandeasca?