mai dă-mi două şanse şi o brumă de zile să îţi demonstrez că oamenii se pot
schimba în cîteva ore
oamenii nu se schimbă, îţi zic. paradigmele, doar.
mai dă-mi un anotimp, un an, un timp, timpul lucrează mereu în favoarea mea,
lucrurile se vor aşeza, vei vedea.
pentru mine nu se aşază niciodată, îţi zic
iar tu nu ai citit Nichita, îl confunzi constant cu Sorescu
şi oricum, au fost prea multe, prea destule vorbe mari, niciodată duse undeva, nicăieri.
prea multe promisiuni alterate, au rîncezit pe terasă, unde le depozitez, că nu mai am loc în debara. le-am strîns, le-am îmbrăţişat tandru, de adio şi le-am dat drumul afară. zburaţi, dacă puteţi. dar s-au prăbuşit. nu aveau aripi. promisiunilor mincinoase nu le cresc aripi, niciodată.
nici măcar nasul.
doar flori verzi, de mucegai.
Ce-am mai debitat:
din oamenar (exemplarele moldoveneşti) Postarea următoare:
NUnta
Foarte tare! 🙂
Au, nu !!!!!!!!!
superb,Petronela, scrisul tau nu se scrie, el mangaie. intotdeauna mangaie.
Miracole s-au mai intimplat…si oameni…si altele. Uneori intr-o secunda.
Parol! 🙂
ma identific cu totul
Nu stiu cum este pentru altii, dar pentru mine-i extraordinara literatura ta. Multumesc !
Ce iti place mai mult sa citesti de la Petronela?
Frumos mai scrieti! Sa nu va opriti niciodata!
mulțumesc. o să mă opresc cînd dau colțul.