Bunică-mea face 86 de ani. A fost ţărancă şi femeie de serviciu la şcoala la care, mai tîrziu, fie-sa, adică mama, a devenit dascăl.
Nu ştiu dacă a fost fericită. Şi nici dacă l-a iubit pe tata-mare cum l-a iubit pe întîiul ei ibovnic. Pe tata-mare îl plînge, deşi sunt morţi amîndoi. Şi de o grămadă de timp spune, în fiecare an, anul ăsta o să mă duceţi şi pe mine colo, în deal.
Ţintirimul din deal unde se odihnesc amîndoi bărbaţii pe care i-a iubit e pe deal.
Povestea amorului ei interzis e acum aici, dă click să citeşti.
Frumosi oameni, bunicii tai, foarte frumos…oare de ce nu ma mir? Cat despre bunica-ta, hotarata femeie! Fapt ce explica multe…Sa strangi din dinti si sa faci ce trebuie facut, indiferent de ce simti, nu-i la-ndemana oricui…
cat despre romanta…cat am mai cantat-o si eu in adolescenta…alaturi de Mana birjar, Mandra mea de altadata…..
Le mai cant si azi, alaturi de Gogu, prietenul meu cu acordeon si voce ca mierea…
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=456305161073765&set=a.455917837779164.93224.100000828553299&type=3&theater
frumos.