Vreau să mă uit la bîrna din ochiul meu. Cu lupa vreau să mă uit. Să îmi dau jos ochelarii ăştia, cu dioptrii nici prea mici, dar nici mari, cu care citesc şi scriu şi să iau un binoclu pe care să-l întorc înspre mine. Şi să îmi analizez bine bîrna, aşchie de aşchie. O simt că e acolo, mă înţeapă în cristalin ori de cîte ori zăresc un pai în albastrul ochiului altuia. Aş putea să o ignor, nu e aşa, poate sta acolo bine mersi, tot o să văd bine de ea, nu mă încurcă la fel cum nu mă încurcă nici nasul. Dar aleg să mă uit cruciş şi s-o văd.
continuarea, aici, click.
foto cover: Gabi Costea.
Ce-am mai debitat:
dinorfine: altă primăvară Postarea următoare:
invitaţie la randevu. în Timişoara şi Bucureşti.
Cu umbra e mai indicat sa te imprietenesti 🙂 Ca n-o sa plece. Poate sa devina minuscula si transparenta. Am pus aia cu zimbetu ca nu-mi place sa vorbesc pe tonuri serioase, dar nu e in gluma.
Da cine te-a…zburlit? Ca am citit si parca ma simt si eu putin in galeata asta. La naiba…
nimeni special şi în acelaşi timp toată lumea. mi se pare îngrozitor să nu poţi să te uiţi mai întîi la tine şi apoi să începi să arăţi cu degetul. umblăm cu buzunarele pline de pietre, căci suntem fără de păcat… 🙁
şi în acelaşi timp ne strigăm perfecţiunea. cînd eşti mişto, nu trebui să urli că eşti, cînd eşti bun, cînd eşti drept, cînd eşti cinstit, la fel. pur şi simplu eşti, iar ceilalţi văd şi singuri asta… peste tot, numai lupi în blănuri de oaie. eu, prima dintre ei.
Traim intr-o lume in care exista obiceiuri, conventii, cutume, reguli scrise si nescrise care te fac sa iti arati cit mai rar fata intunecata si cit mai des pe cea luminoasa, caci asta se numeste educatie nu, o spoiala care ascunde materialul de dedesubt. Si eu am tendinta de multe ori sa uit de birna mea , care cred ca e destul de tapana. In general sunt adeptul lui ,,traieste si lasa-i si pe ceilalti sa traiasca,,… fiecare dupa dorinta si natura sa. E adevarat ca am impresia (poate gresita) ca la noi partea asta cu invidia si rautatile e mai dezvoltata ca la alte popoare, ca aici cine tipa mai tare e mai bun, mai destept, mai….Demnitatea este azi un cuvint deseori ratacit intre filele cartilor vechi. Trebe sa ma opresc ca sriu mai mult decit gazda.
nunu. 🙂