Cînd eram mică mă pregăteam foarte pentru 8 Martie, pe care o percepeam exclusiv ca zi a mamei. Nici prin cap nu îmi trecea că toate muierile din lume se sărbătoresc fix atunci, îmi părea firesc ca mama, această fiinţă gingaşă despre care am scris compuneri pînă am tocit multe vîrfuri de creion şi peniţe de aur, să aibă o zi a ei şi numai a ei. Iar noi, toţi copiii din lume, să brodăm pe etamină semne de carte, să ne pozăm cu ghiocei, să învăţăm cîntecele şi poezii şi să ne îmbrăcăm frumos la serbare, unde să cîntăm din toţi bojocii, mama, doar mama şi aşa mai departe. Fiindcă, nu e aşa, mama e numai una, nu merită să împartă ziua ei cu cea a bunicii, a vecinei, mătuşii, fiecare să îşi facă proprii copii dacă vrea să fie sărbătorită, să nu fure de la altele.
După aia am crescut. Ziua de 8 Martie mă sperie, prin ochii copilului care o vedea drept ziua mamei, o zi pură şi plină de iubire. Azi mi se pare că e prilej de destrăbălare pentru femeile ţinute în casă, fie de soţi, fie de propriile (pre)judecăţi asupra vieţii. Am văzut scene groteşti de-a lungul anilor. Femei bete pămînt de flori, împleticindu-se pe stradă, ţipînd în gura mare, vomitînd la colţ de stradă, un spectacol înfiorător. Am mai spus, femeile bete mi se par de un vulgar dezabuzat, nu e nimic mai lipsit de feminitate şi demnitate decît o femeie ruptă în supapă, vorba Paraziţilor. Am asistat, prin natura meseriei, la cîteva spectacole de striptease masculin. Mă îngreţoşez şi acum la evocarea imaginilor. Nu judec pe nimeni, nu vreau să ştiu măcar ce era în sufletele fetelor ălora care se pretau la gesturile obscene, umilitoare, după ce dădeau peste cap cîteva pahare să îşi facă un pic de curaj. Nu sunt vreo pudibondă, înţeleg orice fel de distracţie, însă amestecul acela trivial de alcool şi sex, cu iz înţepător de promiscuitate şi care uneori degenerează grav, îmi pare extrem de decăzător şi nesfîrşit de trist, mai ales cînd protagonistele nu sunt nişte copile debusolate, ci femei în toată firea. Desigur, e ca la adolescenţi sau tinerii ţinuţi din scurt, care atunci cînd scapă, beau pînă intră în comă alcoolică, ca să compenseze şi să se compenseze. Treabă pe care nu o face niciodată un tînăr care a avut libertatea de gusta şi experimenta şi care nu simte nevoia să facă excese, căci ştie că poate bea o bere şi mîine şi poimîine, nu trebuie să mai aştepte un an pînă să mai scape din laţ. Înţeleg mecanismul care le face pe toate aceste femei să se facă cernoziom şi să devină greţos lubrice în jurul unui trup lucrat şi uleiat de stripper, dar nu pot fi de acord cu el.
Mă amuză rău întrebarea: tu unde petreci de 8 Martie, unde sărbătoreşti femeia din tine? Eu nu sunt femeie numai de 8 Martie. Femeia din mine e o femeie asumată, pe care o celebrez ori de cîte ori am ocazia. Nu aştept 8 Martie ca să ies în oraş, cu fetele şi nici nu mă interesează fir un spectacol de striptease, atunci sau altădată. Nici nu trebuie să se facă 8 Martie ca să primesc flori. De fapt, mi se pare foarte trist să primesc flori şi atenţie doar de 8 Martie sau ziua mea. Iubesc florile, am primit un camion de flori în viaţa asta, cele mai multe în zile obişnuite. Îmi cumpăr şi singură flori, căci casa mea e tot timpul înflorită şi nu mi se pare deloc înjositor. Nu aştept cadouri de 8 Martie, de fapt, eu nu aştept cadouri niciodată, căci încă ma aflu în plin proces de a învăţa să primesc iar progresele nu sunt semnificative. Îmi place, însă, să îmi fac cadouri. Să îmi iau, atunci cînd îmi permit, destul de rar, adică, ceva ce îmi place. Poate fi joi, după ora 4, mijloc de aprilie. Nu concep să fac nimic programat, în jurul unor dăţi impuse, party de Revelion, iubire de Sfîntu’ Vali, flori şi destrăbălare de 8 Martie. Femeia din mine vrea atenţie şi flori tot anul, nu numai în martie. Iubire, la fel. Nu am nevoie să mă duc să pipăi un trup de stripper, nici să privesc în grup la cum se dezbracă un bărbat, prefer spaţiul privat pentru orice fel de exhibări de acest gen. Nu simt nici dorinţa de a bea cu nemiluita ca să mă distrez, alcoolul deprimă de fapt, excitarea ţine prea puţin, iar ce urmează nu poate compensa, din punctul meu de vedere, puţintica distracţie. Mie nu îmi plac excesele, de niciun fel. Orice exagerare îmi pare periculoasă, pe termen lung, prefer echilibrul şi moderaţia. Singur sexul se poate face în exces, nu are nicio contraindicaţie, numai şi numai beneficii.
Parol!
lacustră Postarea următoare:
EKG-ul unei zile
oi fi doar eu, dar cred ca toate sarbaciunile astea, sfinti, zile, revelioane, respectiv moscraciuni cu bicepsi de culturisti, sunt mucavale de inlocuit suflu vital…or something. adica, exact ce spusesi tu in cele de mai sus. acuma, stau si ma intreb, ce s-ar mai intampla daca le-am eradica si pe astea din calendarul existential al micilor bucurii care este? probabil ca, la unii, chiar ca nu s-ar mai intampla nimic si ar incepe sa sufle un vanticel searbad cu miros de capela. da, azi sunt cinica si oribila. am tot dreptul, vine ziua mea…mama, doar mamaaaaa 🙂
M-am uitat sa vad daca am gura la mine! Parc-ai grăit cu ea!
stiu ca despre femei era vorba in articol, dar nu-i corect sa ni se para femeile bete mai nasoale decat barbatii pulbere. spectacolul e la fel. asta doar daca in capul nostru oamenii sunt la fel. voiam sa mentionez, atat, ca-s satula de „o femeie care fumeaza pe strada”, „o femeie beata” si mai ales „o femeie curva”, invers neexistand echivalent academic acceptat 😀 altfe, da, e ziua mamei si se canta, nu se bea :-))
părerea mea despre emanciparea femeii am exprimat-o deja, mi se pare ţeapă. însă trebuie să admitem că există o graniţă între feminitate şi masculinitate. altfel, putem trăi neepilate, rîgîi, fuma pe stradă şi îmbăta, cot la cot cu ei, dar să nu ne aşteptăm să fim tratate ca nişte doamne. o femeie care se respectă nu face lucrurile astea. nici bărbaţii de felul ăsta nu au admiraţia mea, dar acum nu făceam o paralelă, vorbeam despre doamne care se îmbată şi felează stripperul pe scenă.
Petronela, cred că te iubesc! 😉
Lucian, cred că şi eu mă iubesc!
ai si de ce 🙂
am mai zis si la postare de valentin: la nivel de principiu ai dreptate dar daca e motiv mai deosebit de facut un ceai dansant in casa/afara cu/fara barbati, cu/fara alcool…SA FIEEEE!!!!
hihihi
Ce mult mi-a plăcut articolul ăsta! Parcă l-aş fi scris eu. Mă alătur bucuroasă cu un gând bun şi mulţumirea că mai există femei normale.
Cu drag,
mulţumesc, draga mea dirigintă de poştă!
In esenta e foarte bun articolul, dar nu inteleg ce e cu exprimarea asta neobisnuita, adolescentina, incorecta gramatical pe alocuri… Si-apoi ne mai miram ca nu se mai vorbeste/scrie corect romaneste. Nu trebuie sa iti dai silinta prea mult sa fii „cool”, ideile exprimate sunt destul de bune pentru a te face „cool” oricum. 🙂
o sa te rog sa îmi spui care sunt greşelile gramaticale.
Foarte fain ce-ai scris îmi place că ești normală și foarte dulce feminină. M-ai înseninat. Merci tare mult. Sper să mai am vreme să te mai vizitez din când în când.
In Romania au inceput sa iasa femei bete pe strada de 8 martie ? Zau, chiar e nasol, adica. Nici mie nu-mi plac femeile bete, dar credeam ca asts face parte mai degraba din alte culturi. Dar chiar am fost in Bucuresti primavara trecuta si nu am observat scest fenomen, cel putin nu in sectorul 2. Dar poate ca sectorul 2 din Bucutesti nu e reprezentativ pt Romania. Adica e posibil intr-adevar sa am un orizont cam limitat, si ce-i drept eu am stat mai mult langa poalele mamei, bunicilor si matusilor mele de cate ori eram acolo, adica nu as putea zice ca am o vadta exprrienta cand vine vorba de femeile de cultura romana. Plus
ce fel de stripperi sunt aia care
permit felatii de la spectatori ?
Precis nu fac parte din Sindicatul
Asociatiei Internationale a
Stripperilor. Ce articol ciudat. Era scris la figurat, adica e un articol literar SF distopic ? Desi sunt de acord ca feminismul e cam teapa, plus cam elitist, adica numai pt nomenclatura, nu pt omul de rand, dar care curent politic nu e
? Cred ca si de aia am avut impresia ca acest articol e mai degraba poate critic literar la cartile lui Suzanne Collins (autoarea Hunger Games) decat critic social. Oricum mi s-a parut interesant, desi cam ciudat.
Partial de acord cu cele scrise. De 8 martie nu sarbatorim FEMEIA numai , ceea ce putini cunosc este faptul ca de 8 martie sarbatorim castigarea partiala a drepturilor egale intre sexe. Corect, femei suntem in fiecare zi, insa nu in fiecare zi schimbam lumea. Numai bine !
ştiu exact care e faza cu 8 Martie, dar eu nu cred că suntem egali, ca sexe, cred că suntem noi mai egale ca bărbaţii şi ne-am cam luat ţeapă…
am scris aici despre asta: http://www.catchy.ro/femeile-sunt-mai-egale-decat-barbatii/55628
[…] Petronela Rotar – 8 Martie mă sperie […]
Superb !!!
Sfantu’ Vali – pe asta mi-o notez ca este faina rau :))))
8 martie e cea mai frumoasa zi di n calendar pentru o femeie care muncește într-o fabrica și al cărei orizont e destul de limitat, însă sofisticariile de 8 martie sunt si pentru dame avute care vor sa iasă în oraș ca fetele și sa se distreze la un show cu Cornel Pasat și o cupa de șampanie. Astelalte sărăntoace si naive, mai pot sari calul și sa mănânce ca s……cam astea oferă spectacolul grotesc.Viata o trăiești în funcție de nivelul conștiinței. Astea rafinatele, cititele, destupatele la creieraș sunt total contra curentului.Ele nu au nicio aplecare spre astfel de sindrofii.Asta e. Sa avem cu toatele o primăvară senina și plina de iubire, ca doar noi femeile rămânem și suntem cele care învârt barbatii pe degete. LA MULȚI ANI frumosi si plini de sex mult și de …calitate.:)