există un loc în visele mele în care nu am ajuns niciodată. ajung însă constant, repetitiv, în somn. e pe un vîrf de munte, aproape inexpugnabil. un loc alb si rece, unde cade zăpadă cu nemiluita. ar fi staţiune, dacă ar avea cabane şi pîrtii, dar nu are decît un adăpost înalt, întunecos, cu paturi …
Read More »-
onirice
-
.
nu mai ştiu să urlu. şi cît simt nevoia. m-am decarnivorizat până la uitare de urlet la lună. florile nu ştiu zbiera, vezi bine. nici măcar nuferii amintiţii, smintiţii, smulşi de prea mult alcalinizantă clorofilă din rărunchii unde se aciuaseră/înrădăcinaseră. nici măcar confuzia asta, bălmăjeală ermetică, nu se vrea text coerent, să ştii. de-abia dacă …
Read More » -
o slujba ca oricare alta
de două zile mă plimb cu barca prin sufrageriile oamenilor. şi prin dormitoare. la propriu. ăia vîslesc. panoramăm stînga, iaca, vîrful unui copac, fă dreapta aici, luntraşule, că ne agăţăm cu fundul bărcii de poartă. un cîine rămas fără stăpân înoată disperat, apa vine şi îl înghite puţin, îi aruncăm vâsla, ajunge pe o movilă, se …
Read More » -
punct
sunt dimineţi cînd mă trezesc înfăşurată în soare. primăvara, care a aşteptat pe terasă, ascunsă în ghiveciul cu lavandă uscată, îmi izbucneşte brusc. mi se aşază în talpă şi apoi în spatele genunchiului drept, cum stau tăvălită în pat. ca sărutul tău. şi o să le calc în converşii moi. în alte dimineţi, leneşe, visavis, …
Read More » -
the world is not enough (but it is such a perfect place to start, my love)
mă gîndesc că nimic nu e de ajuns. lumea nu e de ajuns, viaţa asta nu îmi e de ajuns. stăteam uimite cu aia mică şi ne uitam la patinatoarele alea superbe şi graţioase şi simţeam un impuls nebunesc să îmi pun nişte patine în picioare şi să nu mă ridic de pe gheaţa aia …
Read More » -
linişti
toaca sună mărunt, mărunt. întotdeauna la fără zece, călugărul cu barbă arămie – fratele Traian, ia din uşa bisericii toaca cea mică şi o bate mărunţel. sunetul ei răsună dogit în curtea mănăstirii, chemîndu-i pe călugări la vecernie. soarele cade pieziş peste turla bisericii şi o lumină cernută se strecoară pe uşa deschisă şi prin …
Read More » -
în niciun caz.
ninge pe fiecare nervură spitalizată. nufărul din zona pelvină se încăpăţînează să înflorească pe zăpadă. frigul îi prieşte. rezerva asta are privelişte. 2 brazi albi, un zid vechi, cîteva case frumoase pe un deal aşişderea alb. şi căderi mătăsoase şi lichide de zăpadă. fiecare ac care s-a înfipt cu voluptate în tine, fiecare curgere oţelită …
Read More » -
uneori,
când maşina alunecă pe şosea şi soarele ţi se aşază pe faţă prin parbriz ca o mîngîiere din vîrful degetelor, atunci poţi crede că pleci oriunde. eşti instalat confortabil în scaun, peisajul se derulează cu repeziciune, drumul se întinde în faţă, ţi se aşază sub pneuri cuminte, să îl calci, nu există destinaţie, doar călătoria. …
Read More » -
arsuri
mă simt ca o faţă de masă pătată şi arsă cu ţigara. dar ştii cum? peste tot. petele mi le-am făcut singură, că-s şleampătă. cu ţigara m-au ars alţii. stau aşa, boţită- crîmpoţită şi visez că sunt albă ca neaua.
Read More » -
şi baby, you can never hold back spring.
mă sufoc sub frig, sub alb, sub gri. parfumul rece şi amar al iernii îl simt pe piele, pe sub hainele groase. am nevoie organică de verde. am nevoie de lumină. am nevoie să fac fotosinteză, sunt ca un bulb de lalea îngheţat în pămîntul neprietenos. echinocţiul îl aştept ca pe un iubit, coamele verzi …
Read More »
