Nu mă pot aduna decît ca să lucrez compulsiv. Am ieșit în stradă zile la rîndul, pînă s-a fîsîit, ca de fiecare dată, mișcarea de protest. Am răcit zdravăn cu ocazia asta, de trei zile sunt praf. Număr, ca și voi, morții. Îmi amintesc, din cînd în cînd, vorba mamii-mari, că Mniezo îi ia la el repede numai pe oamenii buni, de aia îi ia tineri. Am crescut auzind asta la bătrîni. Poate că mama mare are dreptate și viața pe pămîntul ăsta e purgatoriul și cei care pleacă așa de rapid sunt primii absolviți.
Totul mi se pare inutil, zilele astea. Ar trebui să mă pregătesc pentru Gaudeamus, îmi iese cartea curînd, dar nu îmi vine. Îmi pare totul o impietate, în durerea și revolta astea generale. Nu pot scrie, nu pot dormi, nu știu să fac nimic în afară să învîrt în cap tot felul de gînduri, toate gri.
Și totuși, viața merge mai departe pentru unii dintre noi. Mai norocoși sau mai ghinioniști, cine poate spune?
Ce-am mai debitat:
ziua în care ne resemnăm e ziua în care murim Postarea următoare:
show must go on
Tu faci misto, nu ?:)
Exista oameni in orasul tau care , atunci cand a inceput sa fasaie, s-au speriat si au schimbat macazul : isi asuma rolul ala ingrat de iesiti in fata, expusi, tocmai pentru a putea duce mai departe valul asta de compasiune nascut in sanul romanului.
Am postat pe pagina ta(a blogului, de fapt) ceva legat de asta – nu retin ce, pt ca sunt praf. Nu mai scriu nici corect romaneste.
Am sperat din suflet ca dintre voi, cei cu un cuvant de spus , vor aparea cativa care ne vor face lucrurile mai simple 🙂
Despot , nu. Ana Barton ,nu . Toti refuza ideea de a face pasul in fata, din diferite motive, care mai de care mai interesante(da, ironie aici. Sunt rau. Musc)
(chiar niciunul nu si a pus intrebarea asta: mai, daca NIMENI nu face pasul, nu e clar ca trebuie sa il fac eu?… cat sa stau in linia aia moarta sa astept pana rasare varful primului bocanc?…. piata fasaie, dumnezeule, deja incepe sa fie prea tarziu, let’s do it, nu mai sta pe ganduri! – cam asta a fost succesiunea de ganduri intamplate in capatana mea- nu ii bag pe ceilalti aici , nu stiu cum a gandit fiecare, dar sa stii ca rezonam uluitor. Oamenii astia sunt dati naibii)
Ce gandim noi : trebuie rediscutat/redefinit termenul „social”. Unde se termina socialul si incepe politicul?…de ce oamenii frumosi din tara asta fug de politica, neintelegand ca exista si un model social , care vine parca intr-o continuare logic-istorica ? (citat din ce am produs in capetele noastre pana azi)
Adaug : de ce oare, atunci cand exista oameni care isi asuma rol de continuator, cei care au renuntat sa vina in piata (eu am fost inlcusiv ieri. Si am luat de pe jos un mesaj drag mie, calcat in picioare deja, reasezandu l unde ii era locul. Intre timp am inceput sa fac si poze, ca sa am dovezi, intr o tara a neincrederii viscerale)
Mai , Petro. Cum pot eu sa ma indrept spre tine fara sa trezesc matza aia suparata, chestie care n-ar duce la nimic?…tu nu accepti critica prea usor, dar acum m-ai zbarlit si mi vine tropai.
Uite. Iti fac o invitatie directa, clara: Petronela Rotar, fata draga mie dincolo de ce crezi tu/ti se pare tie, te invit cu cata caldura si claritate gasesc in mine sa iti aduci fiinta (minunat ar fi sa ai toate la tine) pe Facebook, pagina grupului numit Grupul (aham, simplu, departe de a folosi numele Colectiv, care pt mine e ceva prea …. dincolodecuvinte ca sa fie folosit de cineva. Sa fie tinut in inimi. Atat), citeste ceea ce am adunat noi in 48 + 12 ore si , daca ti se pare ceva nepotrivit, (mirare!), spune-te 🙂
Noi avem pornirea curata, aia din suflet, sa nu lasam lucrurile sa moara. Nu suntem proprietari, nu suntem profitori (cel care incearca sa profite apare in miezul energiei aleia, nu cand ea e pe moarte. Noi suntem pt ca nu a fost altcineva, intelegi, drace? ).
Nu o mai lungesc.
PS. Exact acel „” ca de fiecare data „”NU mai vreau eu sa il citesc/intalnesc. Sa iesim din reflexul asta. MAcar un : uite, bai, astia chiar nu se lasa. (daca nu , hai si eu, inca e vie. Pornirea. Compasiunea. Dorinta reala, adanca de altceva)
PPS. nu recitesc. Nu e lipsa de respect daca apare vreo eroare de text/logica, e dorinta de a transmite viul viu, adevarul adevar, asa cum curge.
PPPS. vrei intalnire ca sa citesti in ochi de e sau nu asa?
Go for it! Daca ai scremeri (ah, cum sa fac eu pasul ) , da si tu un beep si spune ca ai a fost pisica 🙂 (of, doamne.)
PPPS. sterge mesajul asta. Este incoerent, probabil, scris la suparare, pe mine/noi nu ne ajuta. E direct pt miezul tau . Pt fata aia din satul vecin.
***pare incoerent pt cei multi
Adaug : de ce oare, atunci cand exista oameni care isi asuma rol de continuator, cei care au renuntat sa vina in piata – t6rebuia continuat cu – nu fac macar gestul supportului?
Da, eu renunt la a fi activ, dar macar dau lumii de stire ca privesc cu o farama(macar) de speranta inspre cei care nu au cedat.
eu nu am renunțat, m-am îmbolnăvit tare.
🙂 sa fii bine
Iute 🙂
Imi pare rau ca m-am indreptat razboinic spre tine. Mmmm…prima data cand ne-om vedea, astept sutul. (renunt la al meu, pt postarea mesajului incoerent : trebuia sa imi asum starea si sa astept una constructiva. Sau sa o produc)
E normal. Esti Om.
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM copilul meu! 🙂
Kipling – Daca
Multa, multa sanatate. O cura de o saptamana cu echinaceea , o saptamana pauza si inca o saptamana de luat echinaceea. Repeti in ianuarie aceasta cura miraculoasa.Asta e pentru trup. Pentru psihic, orice gand gri inlocuit cu unul roz!:) Eu in locul tau, mai ales ca ai proiecte scriitoricesti, m- as mai detasa putin, m-as mai detensiona.Eu am inceput sa am cosmaruri cu Colectiv.Atatea stiri, e o adevarata manipulare, atatea detalii macabre si cu impact fenomenal. De iesit in strada, nu o sa ies, oricat as protesta tot degeaba, tot nu rezolv eu ceva. Bine ar fi ca fiecare sa „protesteze” in fiecare seara in fata oglinzii si atunci multe s-ar mai aseza in tara noastra.Deci, cum ziceam, multa sanatate si liniste.
Ghinionisti.
Imi place teoria asta cu purgatoriul. Si eu cred in ceva asemanator.
[…] fără vreun gînd, prea obosită să observ măcar cît sunt de tristă și de goală și cît de nimic îmi sunt zilele. în ziua de dinainte să […]