toaca sună mărunt, mărunt. întotdeauna la fără zece, călugărul cu barbă arămie – fratele Traian, ia din uşa bisericii toaca cea mică şi o bate mărunţel. sunetul ei răsună dogit în curtea mănăstirii, chemîndu-i pe călugări la vecernie. soarele cade pieziş peste turla bisericii şi o lumină cernută se strecoară pe uşa deschisă şi prin …
Read More »-
linişti
-
în niciun caz.
ninge pe fiecare nervură spitalizată. nufărul din zona pelvină se încăpăţînează să înflorească pe zăpadă. frigul îi prieşte. rezerva asta are privelişte. 2 brazi albi, un zid vechi, cîteva case frumoase pe un deal aşişderea alb. şi căderi mătăsoase şi lichide de zăpadă. fiecare ac care s-a înfipt cu voluptate în tine, fiecare curgere oţelită …
Read More » -
uneori,
când maşina alunecă pe şosea şi soarele ţi se aşază pe faţă prin parbriz ca o mîngîiere din vîrful degetelor, atunci poţi crede că pleci oriunde. eşti instalat confortabil în scaun, peisajul se derulează cu repeziciune, drumul se întinde în faţă, ţi se aşază sub pneuri cuminte, să îl calci, nu există destinaţie, doar călătoria. …
Read More » -
arsuri
mă simt ca o faţă de masă pătată şi arsă cu ţigara. dar ştii cum? peste tot. petele mi le-am făcut singură, că-s şleampătă. cu ţigara m-au ars alţii. stau aşa, boţită- crîmpoţită şi visez că sunt albă ca neaua.
Read More » -
şi baby, you can never hold back spring.
mă sufoc sub frig, sub alb, sub gri. parfumul rece şi amar al iernii îl simt pe piele, pe sub hainele groase. am nevoie organică de verde. am nevoie de lumină. am nevoie să fac fotosinteză, sunt ca un bulb de lalea îngheţat în pămîntul neprietenos. echinocţiul îl aştept ca pe un iubit, coamele verzi …
Read More »
