acestblogdenervi » singurătate

cină pentru doi

Petronela — Wed, 20 May 2015 04:30:41 +0000

Pierduse șirul zilelor de cînd rămăsese singură. Nu le număra. Se înșirau egale, ca niște scoici goale pe un fir de nylon de pescuit. Era doar ea, femeia de aproape 50 de ani și casa aceea în care nu mișcase nici măcar un scaun de la locul lui de cînd se mutase. Se trezea, mergea …

The post cină pentru doi appeared first on acestblogdenervi.

despre singurătate

Petronela — Tue, 17 Feb 2015 06:58:51 +0000

– Auzi, da’ cu cine ai fost la film? – Singură. – Singură?! – Aham. – Petronela Rotar, cu 5000 de prieteni pe facebook și jdemii de falouări și toți tipii (și tipele!!!) ăia îndrăgostiți de tine, și ai fost seară de seară la film singură? – Aham. Păi mie îmi place să merg la …

The post despre singurătate appeared first on acestblogdenervi.

între

Petronela — Mon, 19 Jan 2015 06:55:56 +0000

E dimineață, orașul dormitează dedesubt, sub o ceață lăptoasă, în timp ce eu urc cu autobuzul către Poiană. Am lăsat mașina jos, o să fie multă lume, locuri de parcare ioc. Îmi place să călătoresc cu autobuzul, să mă amestec printre oameni, să devin și mai nimeni, cumva. Stau cu capul – încins cu casca …

The post între appeared first on acestblogdenervi.

That’s all, folks!

Petronela — Thu, 18 Dec 2014 06:29:10 +0000

O să lipsesc o vreme de aici. De pe internet, în general. Am văzut destui brazi împodobiţi şi nu mă dau în vînt nici după urările de Crăciun fie ca. Nu mă simt în stare să mai înghit vizual niciun cozonac, nicio sarmală, nimic. Am făcut destulă risipă de vorbe şi prezenţă, voi posti puţin. Voi …

The post That’s all, folks! appeared first on acestblogdenervi.

the smell of hospitals in winter 2.0.

Petronela — Tue, 16 Dec 2014 08:17:45 +0000

Stau prăbuşită pe banca din săliţa de aşteptare a doctoriţei de familie. Nu îmi prea pot ţine capul în oase, dar babilor nu le pasă. E mai ales un bab care mă studiază atent; e în faţa mea la coadă. Pun pariu că nu o să mă lase să intru înainte, deşi mă vede că …

The post the smell of hospitals in winter 2.0. appeared first on acestblogdenervi.

Santa,

Petronela — Mon, 15 Dec 2014 07:25:06 +0000

what we’ve got here is failure to comunicate. Nu de azi de ieri, ci dintotdeauna. Te-ai căcat, iartă-mi exprimarea accidentată, pe tot ce ţi-am cerut, de cînd eram mică. Şi cînd eram mare. Şi pe finalul ăsta de an mişto. Căca-m-aş io în barba ta albă! Şi în luminiţele tale şi în jingăl bels şi …

The post Santa, appeared first on acestblogdenervi.

călcîiul xenei

Petronela — Mon, 25 Aug 2014 09:07:21 +0000

Ani buni am refuzat să învăţ să fac anumite lucruri. Nu pentru că mi-ar fi fost greu să le învăţ, ci pentru că am vrut să îmi las câteva zone descoperite, vulnerabile, să cer şi eu ajutor. Că prea ştiam multe, oricum. Prea a fost nevoie să învăţ multe, femeie şi mamă singură. Aşa că …

The post călcîiul xenei appeared first on acestblogdenervi.

în care nici măcar nu-mi plac pisicile

Petronela — Fri, 22 Aug 2014 06:35:54 +0000

Zilele astea mă împresoară mai abitir ca aldat’ teama că o să îmbătrînesc singură. Mă uit la fete, nu mai sunt copii, nu mai au prea mare nevoie de mine. Casa e tot mai des goală şi îmi pare tot mai mare. Mă pierd în ea şi nu mă mai găsesc. Apoi o să plece …

The post în care nici măcar nu-mi plac pisicile appeared first on acestblogdenervi.

Este cu putinţă să fii fericit? Şi dacă da, la ce oră?

Petronela — Wed, 30 Jul 2014 07:02:05 +0000

Am cunoscut un cuplu de oameni care se iubesc de 40 de ani. Sunt în vîrstă acum – el foarte bolnav cu inima, care îi funcţionează la nici sfert din capacitate. Ea, o doamnă stilată, artistă, cu un suflet mare şi rotund cît luna plină, se întreabă neîncetat: eu ce fac dacă el moare? Cum …

The post Este cu putinţă să fii fericit? Şi dacă da, la ce oră? appeared first on acestblogdenervi.

infinita tristeza

Petronela — Tue, 17 Jun 2014 07:42:00 +0000

(2010) stăteam în cofetărie – intrasem să iau amandine, preferatele mele, şi ne strîngeam în braţe şi plîngeam. nimeni nu ar fi putut bănui că suntem mamă şi fiică. ea, mai înaltă ca mine. plîngeam şi ne strîngeam în braţe, fără să ne pese de oamenii care se holbau la noi, intrigaţi. machiajul îmi curgea …

The post infinita tristeza appeared first on acestblogdenervi.