MENU

de • 3 martie 2017 • bucăți de mineComentarii (10)

tatuaje

M-a izbit un chef nebun să-mi mai fac un tatuaj. Îmi plac tare tatuajele mișto, cu poveste. Îmi plac femeile tatuate, mi se par sexy. Și știu de ce m-a luat de cap așa tare acum. M-am tatuat mereu în momente importante ale vieții mele: cînd a murit tatăl fie-mii mari, aveam prefixul doi (și foarte un pic mai mult, vorba bigudiului mic). Apoi, în urmă cu trei ani, cînd am intrat într-o altă etapă a vieții mele și am simțit că spinul ăla din omoplat mă cam înțeapă, mi l-am transformat în copac înflorit și mi-am tatuat și încheietura mîinii drepte. Aș fi zis atunci că o să fiu singura moartă pe a cărei mînă va scrie alive, însă între timp am tot primit poze de la cititori care și l-au făcut și ei întocmai, așa că vom fi o mică mulțime de morți pe ale căror mîini va scrie: viu.

Nu am făcut legătura între tatuaje și felul în care a cotit viața mea atunci. Era perioada în care am început să scriu asumat, perioada în care viața mi s-a schimbat definitiv, în care am intrat, finalmente, pe drumul pe care mi-l dorisem și la care visasem trei decenii și mai bine de jumate. Divorțasem, într-un gest de disperare și curaj, înfruntînd oprobriul și nu numai, după o căsnicie toxică de doar cîteva luni. Și, deși se chinuise bine să mă îngrădească și deconstruiască, eram mai liberă decît oricînd și construiam mai abitir decît vreodată.

La vreo cîteva luni după ce le făcusem, m-am întîlnit într-o crîșmă cu amicul care îmi bătuse primul tatuaj. Un tatuator foarte bun, care și-a petrecut ultimii ani făcînd tatuaje, evident, în țările nordice. Și singurul tattoo artist pe care îl cunosc care are pielea intactă, nu are absolut niciun tatuaj. Mi-a zis că a văzut că am acoperit cu un copac înflorit spinul ăla și mi-a zis că a fost o mișcare excelentă. Și mi-a mărturisit credința lui, bazată pe vreo 20 de ani de experiență: ce ne batem adînc în piele ajunge să ne definească, ăsta e și motivul pentru care nu a putut să-și facă pînă acum vreun tatuaj. Și mi-a povestit niște istorii horror, despre clienți de-ai lui care și-au tatuat tot felul de desene sau mesaje din zona întunecată, negativă să-i spunem, iar apoi au pățit chestii uber nasoale, accidente, au murit, au rămas schilozi etc. Amu, eu nu sunt genul cu vibrațiile, cu energiile, însă în atîția ani de terapie (da, iar o trag cu terapia, sunt îngrozitoare, știu) am învățat că ne conducem viața pe baza credințelor noastre, unele, cele mai multe,  inconștiente, precum și deciziile care le împlinesc. Și nu mi se pare imposibil ca tatuarea în piele a unui mesaj – pozitiv sau negativ – să aibă puterea unei credințe. Coincidență sau nu, momentul ăla a fost unul de cotitură în viața mea. Coincidență sau nu, eu am înflorit precum copacul ăla de pe omoplatul meu de atunci. Coincidență sau nu, nu am fost niciodată atît de vie, în sensul de conștientă de sine ca de atunci încoace.

Fie-mea mare, șoc și groază, a vrut într-o vreme să se facă tattoo artist. Are și ea tatuaje, unul chiar despre mine și soră-sa, mai subliminal așa. Aia mică nu are, deși printre colegele ei sunt fete care s-au tatuat și nu se mai dezbracă în fața mamelor, că alea habar nu au. Am discutat despre asta, am rugat-o să mai aștepte pînă știe sigur că asta își dorește, mama, dar vreau unul legat de tine, cum să se schimbe asta?, încă negociem.

Dar acum, acum iar sunt într-o etapă nouă din viață, nu e de mirare că îmi vine să îmi mai fac unul. Unul care să exprime ce simt acum, cine sunt acum. Acum, cînd împlinesc 40 de ani și mă simt mai trează, mai vie, mai tînără, mai conștientă de mine ca niciodată.

Citisem undeva, într-un articol scris de un psihoog, că un tatuaj înseamnă neapărat că te doare sau cîndva te-a durut, că la un moment dat te-ai simțit abandonat sau neiubit sau că ai suferit o pierdere. Am rîs: deci să fii tatuat înseamnă că ești om? Aș vrea să cunosc omul ăla care nu a experimentat toate cele de mai sus. Mai departe, zicea psihologul cu funcții, posibil dacă te tatuezi să ai nevoie de terapie înainte sau după, că ești instabil. Iarăși, vorbea de o categorie așa de largă de oameni, că stăteam și mă miram ca vițeaua la poarta nouă, ce fel de psiholog era el? Nu doar oamenii care se tatuează sunt instabili sau au nevoie de terapie, fiecare își poartă durerea cum poate, unii devin dependenți de substanțe, senzații, oameni, mîncare, sport, putere, alții alunecă altfel ca să se poată ține la suprafață. Vorba lui Woody Allen, whatever works.  Asta e, eu sunt modelul care se tatuează.

10 răspunsuri la postarea tatuaje

  1. Lacramioara Bozieru spune:

    Mă doare brațul drept cu care dau în tastatură. E dublu în volum și ustură ca naiba. Ieri a intrat culoare in trupul phoenixului și în aripa stângă- parcă-s și eu vreun Cărtărescu-dar cea dreaptă tot contururi a rămas, că mai mult de 7 ore nu am rezistat nici eu, nici artistul. Am început să le bat mărunt și apăsat la 46. De ani. Trebuie să termin și phoenixul pe al doilea sleeve, că anul viitor, la 50, am alte bătăi, dar de/pe spate. Ce de-a povești!

  2. aura spune:

    Si eu am invatat la terapie ca simbolurile sunt foarte importante (fara legatura cu energii reiki si altele), citind ce ai scris parca imi doresc sa imi fac si eu un tatuaj curand, cand o sa simt ca sunt aproape de iesirea din intuneric, un tatuaj care sa marcheze un nou inceput, ceva care infloreste, hmm, o sa ma gandesc eu. Inspiratoareo! 😛

  3. AdreeaZ spune:

    …si eu il caut inca…tatuajul …si da, mi se par fascinante povestile scrijelite-n piele :p

  4. curly spune:

    Mă gândeam să îți recomand un tatuator. Dar fiindcă omul tău e tatuator fără tatuaje, îmi dau seama că e același. De fapt, el nu m-a tatuat, ci mi-a ținut companie în 2 rânduri în timp ce mă împungea cu sârg iubita lui. Eşti pe mâini bune, go!

  5. Raj spune:

    Femee maritata si cu tatuaje. Alal ! Io mam tatuat cu toti presedintii pe care iam votat si am fost nevoit sai modific la infatisare. Cu dnu Iliescu a fost simplu, ca iam adaogat oleaca de par pe cap sio barbuta, apoi iam pus o caciula cazaceasca , dnului Basescu. Cu dnu Ioanis a fost mai greu, ca aparare cu caciula, cu barbuta, zambitor tare, dar iam adaogat o geaca rosie siun parpalac pe capota. Acuma sa vaz cum o modifica mesteru de tatuaje, daca la urmatoarele alegeri va castiga dna Gaby Firea.

  6. Daiana spune:

    Imi place ce scrii enorm…de mult…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *