http://acestblogdenervi.ro/sfirsitul-unei-veri/ Fri, 15 Aug 2014 06:22:19 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.9.2 http://acestblogdenervi.ro/sfirsitul-unei-veri/#comment-8769 Wed, 13 Aug 2014 20:15:42 +0000 http://acestblogdenervi.ro/?p=1497#comment-8769 nu, eu scriu de cînd mă ştiu… nu am avut niciodată probleme să o fac. mulţumesc!

]]> http://acestblogdenervi.ro/sfirsitul-unei-veri/#comment-8739 Tue, 12 Aug 2014 18:58:19 +0000 http://acestblogdenervi.ro/?p=1497#comment-8739 am incercat si eu odata sa verbalizez niste trairi asemanatoare…asa, in gandul meu intai si dupa aia, pe foaie. am avut o reactie de respingere si un fel de negare la inceput. ai patit si tu la fel initial? aveam impresia ca parca nu ar fi vorba despre mine, ca eu as fi doar un intermediar. nu am putut sa ma apuc de scris din cauza acestor reactii, cu toate ca sunt sigura ca ar iesi ceva…nu am dificultati in a ma exprima in scris, din contra. mult spor la scris si multa putere!

]]> http://acestblogdenervi.ro/sfirsitul-unei-veri/#comment-8696 Tue, 12 Aug 2014 10:31:00 +0000 http://acestblogdenervi.ro/?p=1497#comment-8696 eu despre mine vorbeam.

]]> http://acestblogdenervi.ro/sfirsitul-unei-veri/#comment-8690 Tue, 12 Aug 2014 10:28:34 +0000 http://acestblogdenervi.ro/?p=1497#comment-8690 N-am zis ca as vrea sa nu mai am framantari. Doar ca nu am ( in spatiul acesta al emotiilor si trairilor eului neimplinit )

]]> http://acestblogdenervi.ro/sfirsitul-unei-veri/#comment-8651 Tue, 12 Aug 2014 08:16:26 +0000 http://acestblogdenervi.ro/?p=1497#comment-8651 Habar nu am. Eu le trăiesc de cînd mă ştiu… Am citit, desigur, cartea lui Page. Şi habar nu am dacă aş vrea să fiu altfel, să nu am frămîntări. Cred că în lipsa lor nu aş mai putea scrie.

]]> http://acestblogdenervi.ro/sfirsitul-unei-veri/#comment-8649 Tue, 12 Aug 2014 08:04:28 +0000 http://acestblogdenervi.ro/?p=1497#comment-8649 Buna.
Ai citit de buna seama “M-am hotarat sa devin prost” al lui Martin Page. Ideea lui ca prostii nu (prea) au angoase (mai ales existentiale) e impartasita de multi. Citind recentele postari ma gandeam ca eu unul nu prea sunt chinuit de tristeturi d-astea d-ale eului … Ma afecteaza o intamplare, o atitudine, da. Imi pun intrebari si caut raspunsuri in chestiuni generale sau atasate unei situatii concrete. Dar nu mai am scurtcircuite d-astea emotionale. E unul dintre motivele pentru care am rezonat cu tine cand ai scris ca nu plangi dupa adolescenta. Varsta minunata, da, traiesc in preajma ei in fiecare zi, insa prefer tihna maturitatii, cu toate costurile ei ( responsabilitate, contabilitate, confruntari cu realitati dorite si nedorite samd ) dar si cu beneficiile ei ( iti stii locul, utilitatea, valoarea, ai invatat sa sortezi ce merita si ce nu merita atentia, energia, implicarea-neimplicarea, afectiunea…).
Ori am inteles prea multe ori am devenit autosuficient ori ma senilizez incet incet… Sau numai sufletele de artist traiesc astfel de framantari ?

]]>