Comments on: şedinţe cu părinţii

By: diana

diana — Fri, 20 Jun 2014 13:11:39 +0000

te iubesc! Mi s-a parut ca vorbesti de profa de tehnologie a lu’ fii-miu,si despre conflictele mele cu ea.Sunt absolventa a liceului pedagogic si iubesc matematica! :))

By: Petronela

Petronela — Mon, 10 Mar 2014 06:34:17 +0000

Mulţumesc. Dar să ştiţi că eu am învăţat că astfel de dispute nu îsi au rostul, sunt sterile. Tocmai de asta eu nu răspund provocărilor pornite pe un astfel de ton şi judecăţilor de valoare.

By: heliana

heliana — Mon, 10 Mar 2014 01:21:44 +0000

@Aurora: nu aveti dreptate! Pur si simplu. Pentru ca nu analizati situatie in sine, ci o generalizati. Aceasta mica vigneta mi’a reamintit de mormanul de moloz mental ce troneaza in aproape fiecare institutie de invatamant din Romania. Doamna diriginta nu are dreptul la deferenta din partea parintilor, si nici nu are dreptul sa solicite aceasta deferenta. Atitudinea dumneaei imi este bine cunoscuta, si nu inteleg de ce acest arhaism este pastrat si aparat cu atata inversunare de breasla profesorilor romani. Intr’o societate libera cum este acum societatea romaneasca genul acesta de comportament este complet neprofesionist. Dumneavoastra chiar crezi ca Petronela ar fi fost la fel de incisiva daca doamna diriginta si’ar fi exprimat o oarecare ingrijorare in ceea ce priveste dezvoltarea educationala a copilei in mod profesional, calm, egal, fara sa incearca sa ii umilieasca mama? Dumneavoasta chiar credeti ca s’ar fi enervat daca doamma diriginta ar fi zimbit cind le’a spus parintilor ca pantalonii negrii sint musai – chiar trebuia doamna diriginta sa fie atat de declarativa in porunca dumneaei? Totul e comunicare adecvata si am eu impresia ca acolo este baiul in primul rand. Si inca ceva : comunicatia adecvata denota profesionalism. Ca e vorba de un blog haios ca al Petronelei unde limbajul este tinut la nivel colocvial (este dorinta creatoarei si in general comunitatea se comformeaza si amuza) sau o sedinta cu parintii unde un ton prietenos in general face minuni.

By: carmen

carmen — Sat, 28 Dec 2013 17:03:33 +0000

Citatul copilului: “ne numiti generatia ratatilor, generatia Facebook, generatia ipod, dar suntem generatia pe care voi ati crescut-o si educat-o.” Am sters din greseala si am postat fara sa verific, nu ar avea logica ultimul paragraf pe care l-am scris. Numai bine!

By: carmen

carmen — Sat, 28 Dec 2013 16:57:24 +0000

Eu nu cer nimic, nimanui, cu atat mai putin dumneavoastra, iar meditatia e o problema reflexiva, nu trebuie sa dati socoteala. Ii ignor doar pe parintii cu care nu se poate vorbi, care o stiu doar pe a lor, de altfel am precizat mai sus “in astfel de situatii”. As avea o curiozitate: diriginta nu e buna, doamna de mate nu e buna, cea cu suruburile nu e buna, exista in acel liceu vreun profesor bun?
Si vorbesc acum din perspectiva parintelui: am si eu doi copii, mari, cu rezultate bune la invatatura, unul din ei student la o facultate de elita, fara taxa (chiar el a zis ca scoala cu taxa nu-i trebuie in veci, aia nu e scoala, dai bani trebuie sa treci indiferent ce stii sau ce nu stii) celalalt elev de liceu, dar nu s-a pus niciodata asa problema la noi. Si sincer va spun, ca sa ajung aici cu ei, m-am saturat sa dau bani pe meditatii la profesori “cu pantaloni negri”, pentru ca cei in trend, fac treaba de mantuiala. Iar baiatul meu cu o inteligenta logico-matematica foarte bine dezvoltata, la profil real, a luat bacul cu 9.38 la limba romana, fara nici o ora de meditatie, doar cu profa “nebuna” care nu lasa loc de intors! In rest mate si fizica cu 10, dar pe banii mei, ca profii la scoala le predau, si cam atat, dar teme, verificare, munca – pauza, mai putin. Argumentau cu replica “Cine vrea, sa faca, ce, vrei sa vina mama-ta sa-mi reproseze ca te surmenez? Sau sa va dau teme pe care nu le faceti, si eu sa ma enervez, pentru ce?” Cam asta era optica celor mai iubiti profesori din liceu.
Dar eu am avut REGULILE mele, pe care le-am explicat si copiilor mei, sa le inteleaga, si acum… sunt “bestmaman” (asa mi-au spus ei, dupa ce i-am ajutat mereu la franceza si engleza, ca erau antitalent lingvistic, si eu am considerat ca trebuie sa stiu ce teme au ei, ca sa-i pot ajuta) Nu ca eu as sti foarte multa franceza – apropo de unul din comentariile de mai sus, dar eu STIU sa caut in dictionar, si am apreciat mult mai mult comentariul acelei doamne, pe care am avut rabdare sa-l citesc pentru ca transpare din el cultura, si bunul simt, decat cel cu “pizdos”, care se pare ca v-a impresionat pe dumneavoastra mult mai mult. Condamnati stereotipurile, dar va tineti strans legata de ele, (“banca obraznicilor”). Eu am stat toata viata mea in ultima banca, pentru ca am fost inalta si nu am fost un copil problema. Si la liceu am avut colega de banca, 4 ani, cea mai buna fata din clasa, care nu putea sta in fata, avea o fobie de acel spatiu si se bloca, nu putea raspunde. Din ultima banca a fost sefa de promotie.
Dar fiecare cu propriul sistem de valori. Ne place scandalul, a arunca vina pe urmatorul, totul apare in presa (in majoritate de doi bani, care nu transmite nimic), dar fugim cat putem de tare de responsabilitate, de bun simt, de a privi in ochi persoana din fata noastra.
Din pacate ne crestem copiii conform unui cod etic propriu, apoi ii etichetam nu e ideea mea ci a unui elev de liceu din promotiile ultimilor ani, cand s-a cazut la bac, cand copiii au fost pusi la zid pentru asta. Ei au facut doar ceea ce au fost invatati sa faca, iar elevul care a scris cele citate mai sus, a avut perfecta dreptate.

By: petronela

petronela — Fri, 27 Dec 2013 17:56:40 +0000

Doamna Ioana Calin, eu nu am spus asa ceva, ca nu e nevoie de reguli. O zi buna sa aveti, eu nu cred nimic despre dvs, ca nu va cunosc si nu imi permit, cum va permiteti dvs cu mine.

By: Calin Ioana

Calin Ioana — Fri, 27 Dec 2013 17:48:05 +0000

Aceasta mama e dusa cu capul. Nici in jungla nu se traieste fara reguli, ce sa mai vorbim intr-o societate care se vrea normala? Cred ca nici sotul n-a suportat-o si s-au despartit. Se duce la tv? N-are decat! Cu studiile ei de la …, vai lume!

By: petronela

petronela — Fri, 27 Dec 2013 16:59:02 +0000

Ca regula generala, sa ignorati parintii mi se pare incorect! Insa, asa cum intre profesori sunt oameni care trebuie ignorati, tot asa printre parinti sunt din cei care merita ignorati, ambele de dragul si pentru binele copilului. Dar sa spuneti ca dvs in genere ignorati parintii si sa imi cereti mie sa meditez asupra faptului ca am decis nu sa ignor ci sa infrunt un profesor care nu isi merita numele…

By: carmen

carmen — Fri, 27 Dec 2013 16:31:14 +0000

Nu stiu de ce, dar nu m-ati convins. Prin atitudinea abordata, sar in ochi de la distanta pantalonii negri.
Si eu lucrez de ceva vreme in sistemul pantalonilor negri, e vai mama lui, dar prea ne-am obisnuit toti sa-l scoatem la interval pentru toate frustrarile personale. Nici un ministru din lume, nici o lege, nici un inspector nu ma poate convinge sa-mi schimb stilul, de altfel nici nu-mi prea pasa de ei, ideea este ca eu consider ca sunt acolo pentru a-i ajuta pe copii sa treaca mai usor prin mizerie. Iar aceasta mizerie, din pacate nu vine doar din sistem. Daca ati sti de cate ori m-am vazut in situatia de a-i proteja pe copii de proprii parinti!
Dupa cum spuneam, lucrez de ceva vreme, dar nu mi s-a intamplat NICIODATA sa nu ma pot intelege cu vreun copil. De cate ori nu am auzit replica “Cu faceti doamna, ca acasa nu vrea sa faca…”(un lucru pe care la scoala il facea cu placere si responsabilitate!)
Asta nu inseamna ca daca m-am inteles perfect cu copiii mereu, au facut ce au vrut ei sau nu s-au raportat la reguli. Insa prima care a respectat o regula ceruta am fost mereu eu, cum altfel i-as fi putut convinge? Si inca ceva, niciodata nu am impus nimic dinafara, am considerat mereu ca copiii au creier, pe care daca stii sa-l inciti, pricep mult mai multe decat vor sa priceapa adultii, inchistati de cele mai multe ori in tipare, mai stramte sau mai largi, dar totusi tipare.
Si inca ceva, zic eu demn de luat in calcul – daca cu copiii nu a fost o problema, cu parintii e una tot mai dificila pe zi ce trece. Va vine sa credeti ca, saptamana dinaintea vacantei de Craciun, am avut cu o fetita de clasa I urmatoarea conversatie: “Scuzati-o pe mama, e obosita, vine de la serviciu, lucreaza si noaptea, nu ne ajung banii” si a continuat cu explicatii, sincer nu stiu daca adevarate sau inventate. O scuza pe mama, care venise sa-mi ceara socoteala, de ce-mi trebuie mie serbare, ca e o pierdere de timp, ca nu o ajuta pe fetita cu nimic, ca am ramas cu sechele comuniste de serbari si omagii, …etc., asta dupa ce fetita imi spusese in fiecare zi de cand incepusem repetitiile ce bucuroasa e de rolul primit! (si asa in paranteza, un copil foarte talentat la exprimarea prin miscare, la dans, mimica, o placere sa o privesti cat suflet pune in astfel de manifestari, aplaudata la scena deschisa de toti parintii pentru modul de interpretare al rolului, locomotiva care a dus intreaga clasa dupa ea la dans!) Si stiti ce m-am invatat sa fac in astfel de situatii? Sustin copiii si ignor parintii! Am copil mutat din clasa, ca nu-i conveneau parintelui activitatile mele de invatare distractiva; care vine la proiectele mele in secret, eu mi-am facut orarul astfel incat sa poata ajunge, am vorbit cu colega sa il lase, iar daca va afla tatal atoatestiutor, ii voi spune ca n-am stiut ca copilul vine fara stirea lui! Ce-o sa-mi faca?
Nu vreau sa par eu cea care le stie pe toate, dar mai meditati asupra unor idei. Daca noi nu respectam, nu le dam copiilor repere valorice, ei de unde Doamne iarta-ma sa si le ia? Apoi le reprosam ca nu le au!

By: petronela

petronela — Fri, 27 Dec 2013 16:15:13 +0000

aveti dreptate. diriginta fie-mii ii scoate afara pe hol pe toti cei care o intreaba ceva sau nu sunt de acord cu ce spune ea. pur si simplu ii da afara din clasa, nu comunica cu ei, nu sta sa asculte. de asta sunt si atat de suparata, e inadmisibil.