“Iubirea care e ca o leoaică tânără, ceea ce e frumos, însa eu mă tem că nu-s decât un biet popândău care nu îi va satisface niciodata pofta de a mușca cu sete, dar va muri sacrificat de violența ei.”
Io cred ca toti suntem lei in iubire, doar sa ne dam voie. Oamenii prea iau iubirea ca pe o competitie la olimpiada – nu se califica decat “excelentii”. Simplul gest neconditionat al iubirii de face regele junglei, fara asteptarea inutila a unei confirmari sau recompense – iubirea rar e recompensata, mai ales ca intre neconditionat si recompensa exista, totusi, o contradictie in termeni. Te confirmi singur, prin forta si generozitatea daruirii din inima. Pacat ca oamenii inca nu stiu si nici nu au fost invatati cum sa se iubeasca pe ei pt a-i putea iubi fara temeri si pe altii. As vrea ca si anonima sa stie lucrul asta si sa se imbratiseze singura, cu caldura si simpatie, ca am vazut ca are mult suflet si frumos in ea.