chiar dacă ne prefacem
frumos
când zâmbim larg
uneori prostește
împărțim litere
trase în ciocolată
pe coperți lucioase
doamnelor distinse terestre
și sfori poleite
sinucigașilor din iubire
că mai lipsește ceva
din această compoziție
abstractă
lucioasă
aproape adevărată
pe care tu ai avut curajul
să arunci cele mei incredibile culori
sentimente
suflet
iar eu să așez în spatele lor
curcubeie încă virgine
pe o pânză declinată a fi perfectă

poate puține nuanțe bucolice
ai putea încerca să te minți
sau puțin voroneț
pentru salvarea unei liniști
nedorite
a întregului
mi-aș spune și eu
imbecil
privind mândru minunea
semi-iconografică

dar oricât de mult
am încerca să ne înșelăm
să aruncăm cu fluturi
unul în celălalt
să facem reverențe strigătelor
de bis
fără unica culoare
a întâmplării
pe șevalet se va așeza praful
și câteva regrete inestetice