Comentarii la: obraznică (the smell of hospitals in spring 2.0)

De către: Videochat Galati

Videochat Galati — Mon, 21 Mar 2016 18:03:23 +0000

Asa e sistemul medical la noi: unul stricat, corupt, bolnav, exact ca toate domeniile dealtfel. Sanatate!

De către: D.T.

D.T. — Wed, 16 Mar 2016 15:03:25 +0000

Of… Îți doresc sănătate!

De către: Raj

Raj — Sat, 12 Mar 2016 08:34:47 +0000

De regula, dovada de empatie dau mai mult cainii. Pe ei ii macina mult problemele stapanilor lor. Te ghicesc im ediat, au simtul ala care noua de cele mai multe ori ne lipseste. Ei nu dau niciodata gres. Dar am intalnit si medici empatici. Putini, dar sunt. Chiar in Cernavoda e un medic empatic, Dmitrii Munteanu il cheama, e urolog. E din Republica Moldova. Am fost internat vara trecuta, aveam pietre la rinichi de forma stabilopozilor, din alea care, de durere iti vine sa te urci pe pereti, sa te arunci de la geamul salonului. Pentru ca ma simt extrem de prost , de umilit , daca dau spaga, intotdeauna am oferit doctorului, asistentei, cadouri, la externare, nu inainte. Asta cu orice risc. Am lucrat la randul meu intr-un mediu unde se primeau atentii, dar nu mi-am permis nicicand. Ca nevasta mea mi-a zis intr-o proasta zi, ca auzise de chestia asta si, din pricina asta s-a maritat cu mine, iar eu inchipuitul, boul de mine, crezusem ca m-a luat din dragoste. A replicat ca dragostea a venit pe parcurs. Bun si asa. Intr-o zi eram negru de suparare di dereticam prin gradina. Am un mar paduret cu roade tari si acre, nu-mi vine sa-l tai, il tin pentru umbra. Culegeam merele de pe jos si le aruncam intr-un colt. Pentru compost, ingrasamant. Pulica, dulaul meu alsacian scuzati-i numele, dar asa il cheama, ca sa ma faca sa ma simt bine, sa nu ma supere, credea ca i le dau lui si le infuleca unul cate unul, in sila, cu mult dezgust. Cand am vazut asta, m-am induiosat tare mult si am dat fuga la frigider si i-am adus toate bunatatile, am golit frigiderul. S-a uitat la mine sa vada daca m-am dilit de tot si, daca a vazut ca l-am imbiat insistent sa manance, cu greu s-a conformat. M-ai am un animalut, o pisica, o siameza tampitica, cretinica si pisica asta il batjocoreste des pe Pulica, il zgaraie pe bot, il musca, il umileste in ultimul hal, dar Pulica rabda cu stoicism, ca stie ca si matza e in gratiile mele. E empatic, na !

De către: Balan Alma

Balan Alma — Fri, 11 Mar 2016 20:51:11 +0000

Imi pare rau ca ai trecut prin aceasta experienta. Tot ce imi doresc este sa nu ajung astfel……dar f usor aluneci in directia gresita in acest sistem. Epuizarea, neajunsurile din sistem, lipsa satisfactiei profesionale si personale…. te arunca intr-o prapastie cumplita
Dar am invatat sa trag aer in piept si sa fac tot ce pot cu putin.
Imi da forta gandul ca fac tot ce pot pt ai mei. Sanatate! Cu drag, o fosta colega de liceu -Alma.

De către: catalin

catalin — Thu, 10 Mar 2016 22:17:27 +0000

„Pavilionul cancerului”, varianta romaneasca.
Multumim.

De către: Omnia

Omnia — Thu, 10 Mar 2016 20:54:04 +0000

Arrrghgh! Nimic nu se compară cu umilinţele din sistemul medical! Iertată fie-mi comparaţia dar mulţi dintre cei care ar trebui să manifeste compasiune şi empatie, se comportă precum prădătorii când dau de sânge. Cu cât te zbaţi mai mult, cu atât te muşcă şi te scutură mai tare, cu cât eşti mai neputincios, cu atât se simt mai puternici. Nu ştiu de ce, dar asta mi-aduce-aminte de temnicerul din Gherla lui Goma – doar acolo am mai simţit pumni în burtă cu atâta intensitate

De către: Mona

Mona — Thu, 10 Mar 2016 20:36:54 +0000

Uneori….de multe ori….ii vad ca pe niste sacali in cautare de bani, nepasandu-le daca mai pierd vreun obraznic pe drum. Imi vin insa in minte si cateva fetze luminoase, care au pretuit sufletul mai mult decat orice.
Insa astialalti, restul de adunatori de ruine, mi separ de cea mai joasa speta, sa nu ai pic de compasiune, sa faci in scarba o meserie pe care singur ti-ai ales-o….asta e scarbos rau.

De către: Crisa

Crisa — Thu, 10 Mar 2016 13:47:00 +0000

Trist dar adevarat.
Intr-o maternitate de stat o asistenta mi-a argumentat ca trebuie sa ii dau neaparat lapte praf copilului ca o sa aiba scaderea fiziologica prea mare si ca „le cearta sefa”.
Eram, la propriu, aratata cu degetul.

De către: Diana

Diana — Thu, 10 Mar 2016 12:20:02 +0000

Din pacate reminiscentele comunismului inca ne bantuie si sunt profund intiparite in tot ceea ce inseamna mediu spitalicesc, institutii guvernamentale etc. Probabil ca daca s-ar introduce niste criterii de evaluare ale personalului angajat, care sa vizeze, in primul rand, empatia/compasiunea fata de client, si/sau sondaje de opinie in randul celor care au calcat pragul acelor institutii, s-ar mai calma doamnele si domnii care au impresia ca le apartii, doar pentru simplul fapt ca ei sunt angajatii de care tu depinzi in acele momente :(. Sa fie niste criterii de care sa se tina cont atunci cand vine vorba de bonus-are sau continuarea contractului. Din pacate, numai in multinationale se tine cont de astfel de evaluari. Din aceasta cauza, o astfel de persoana care a invatat ce inseamna „orientarea catre client”, se asteapta sa primeasca aceleasi servicii pe care a invatat sa le ofere si pe care, ca si in cazul tau, nu le primeste. Acest gust amar pe care ti-l lasa astfel de atitudini, ajunge la un moment dat sa te stapaneasca, sa te intrebi cu ce ai gresit, de ce trebuie sa suporti toate lucrurile astea, sa nu iti mai gasesti locul in aceasta societate care este manata preponderent de instinct si nu de judecata. Ajungi sa crezi ca tu esti persoana antisociala. Eu, de exemplu, aici am ajuns, astfel ca prefer sa ma mut intr-o tara in care empatia are un loc primordial si care se regaseste la nivelul oricarei structuri ierarhice.

De către: Carla

Carla — Thu, 10 Mar 2016 09:54:29 +0000

De acolo nimeni nu poate afla. Sistemul nu da raspunsuri de acest fel, pentru ca nu formuleaza vreodata astfel de intrebari…

Imi pare rau ca ai trecut pe acolo. Imi pare bine ca ai plecat de acolo, pe picioarele tale.