Comments on: nu vreau nimic

By: Anca

Anca — Tue, 24 Jun 2014 13:02:52 +0000

Parerea mea ca toate femeile avem nevoie sa ne simtim libere uneori(cu hobby-urile si clipele noastre de liniste si desconectare)dar in acelasi timp ne si place sa fim oarecum ,,protejate”de aripa barbatului nostru fara a ne simti supuse lui.Oricum,imi place mult textul.La cat mai multe ca eu stau pe-aproape sa le savurez

By: Petronela

Petronela — Fri, 13 Jun 2014 04:58:24 +0000

draga mea, eu nu pun la suflet astfel de lucruri. am învăţat că frustrările astea nu au legătură cu mine, aşa că sunt liniştită. mulţumesc.

By: Monica

Monica — Fri, 13 Jun 2014 03:44:20 +0000

Tocma’ am prins niste greseli pe care ma grabesc sa le corectez (e noapte la mine, sunt obosita)… Corectez “Pentronela”… Intentia era sa scriu “Petronela”; corectez “reflexiea”- intentia era sa scriu”reflexia” si corectez “(suna a Heidegger, dar nu e mult mai simplu)”- intentia era “(suna a Heidegger, dar nu e, e mult mai simplu)”.

By: Monica

Monica — Fri, 13 Jun 2014 03:32:54 +0000

DESPRE SINCERITATE PUTIN
Ce de praf si pulbere a starnit articolul asta!… Pana nici eu (cititor silentios) nu m-am tinut departe… Ce nu se intelege e ca literatura ar fi fost daca am fi trait-o cu totii “pe roze”… Intr-o lume perfecta, literatura ar fi avortata de la aparitia cuvantului si prin reducere la absurd, in aceeasi lume perfecta,probabil, ca nici cuvintele nu ar fi necesare sa inlesneasca orice tip de comunicare… Insa realitatea nu e asa: e plina de durere, de trairi, de emotii, ca si blogul Petronelei: e REAL, si asta “clickiaza” cu mine… Uneori gandurile, ca si experienta vin “automatic”, fara punct, fara virgula, cu litera mica, cum or fi si or veni…( In literatura, genu’ asta are un nume: scrisul automatic gen Wolf, experimental etc.Cand scrii despre simtiti si dureri constiinta uneori se indeparteaza, iar simtirile capata o expresie noua, neinchistata de regulile gramaticii. Asa ca Petronela scrie cum simte, a` propos, de un comentariu mentionat mai sus… Cati cititori isi permit sa ramana fideli simtirilor propriilor lor trairi, sa le expuna lumii ca postulatul realitatii lor si al cuvantului lor , ca reflexiea unui adevar impecabil?… Nu multi. Daca se pare ca “forma” literara nu a satisfacut, si cu atat mai putin continutul. Am o singura nedumerire: cum unii isi permit sa osandeasca o stare umana? … Regulile Petronelei de” a iubi” o reprezinta in acel moment. Toti suntem supusi transformarii, sau ramanem mai putin aceesi ca sa ne revendicam aceeasi identitate din trecut sau viitor. Suntem produsul experientei. Cine se poate pune in locul autoarei sa fi trait ce a trait ea (iubiri, dureri, moartea iubitului, si altele de care noi habar n-avem) pana sa-si doreasca sa iubeasca/ sa aiba parte sa fie iubita in astfel? Asa vrea ea sa fie “iubita” un timp, si tot dreptul ei sa gaseasca raspunsul la aceeasi situatie la care unii au ajuns la 18 ani; sau poate un alt raspuns… E jurnalul ei. E blogul ei. Si scrie ca are “materie” si “material”. Daca ne-am oprit pe pagina ei, e clar, a starnit ceva in noi. Ceva care nu trebuie o solutie cu valoare de postulat universal; e doar o stare de suflet, o simtire. Si Pentronela, a simtit ca a venit randul ei s-o exploreze. Cu ce sa deranjeze?
Nu face rau nimanui ca vrea ea astfel. Referitor la continutul articolului despre ” iubire salbatica” si “femeie independenta”, o sa conchid numai cu ce citisem intr-o carte despre postulatul devenirii fiintei (suna a Heidegger, dar nu e mult mai simplu):
1. Tine-ti cuvantul impecabil (Intotdeauna spune adevarul)- Cel de mai sus, a fost adevarul de atunci al Petronelei;
2. Nu lua nimic personal ( pentru ca oamenii reactioneaza la propriile lor probleme; tu esti doar o reflexie a lor in acel moment);
3. Nu face supozitii (alte lucruri probabil se intampla fara ca tu sa ai constiinta intamplarii lor in acel moment);
4. Munceste din greu si cu suflet (Pe asta eu am integrat-o la “scris literatura” cu cele doua consecinte: scris terapeutic si scris -supus- constiintei cititorului…).
Atat am: asta e povestea mea.
Un cordial salut tutor celor care o cauta si o gasesc pe Petronela asa-cum-e-ea.

By: Petronela Rotar: ce mă întristează azi - acestblogdenervi

Petronela Rotar: ce mă întristează azi - acestblogdenervi — Thu, 20 Mar 2014 08:36:29 +0000

[…] acelaşi context, pe FB o doamnă mi-a spus că numita Natasha nu mi-a furat textul ăsta, ci doar ordinea cuvintelor, căci, citez iar: Ideile zboara liber caci ele provin din Akasha unde […]

By: Jade

Jade — Sat, 28 Dec 2013 11:09:50 +0000

Precum musca in lapte si tarziu, viu si io cu ce-mi zice al meu psiholog la realitatea similara pe care i-o prezint bineinteles nu asa literar ca tine:
You sound like you want to become a man.

Si m-am speriat. Am facut sapaturi un mine si am inteles de ce verbalizam independente salbatice si dorinte contradictorii. Fiecare caz este insa unic.Si in ciuda faptului ca eram bine cum eram imi lipsea ceva. M- am vindecat si pot sa iti spun ca ma simt libera o data pt ca,pot sa accept un barbat si doi pentru ca atunci cand am fost gata viata mi- a dat mult mai mult decat mi-am dorit.

Literar imi place cum descrii si unghiurile din care privesti.

By: petronela

petronela — Tue, 12 Nov 2013 08:51:23 +0000

multumesc, mi-e drag sa fiu citita de oameni faini.

By: emiliana

emiliana — Tue, 12 Nov 2013 08:38:26 +0000

Nici mie nu imi plac presurile…au acarieni:) si oricum nu folosesc la nimic!!
Te citesc cu drag pentru simt ca daruiesti cu gratitudine chiar si cuvintele:)

By: Lorelei

Lorelei — Mon, 11 Nov 2013 13:51:15 +0000

Pentru Ovidiu, like la comentariu
Pentru ceilalti care emit judecati in pripa, dislike.

By: Siropdesoc

Siropdesoc — Tue, 22 Oct 2013 18:35:09 +0000

Foarte fain! Demult imi doresc sa gasesc (macar citind) pe cineva, mai ales femeie, care “eu sunt sălbatic liberă. nu-mi cere nimic şi îţi voi da aproape tot, dar fiindcă aşa vreau eu, fiindcă e alegerea mea, nu pentru că insişti şi baţi nervos din picior”. Ma bucur ca esti, speciala. Si nu o spun ca sa-ti ating orgoliul sau egoul, o spun pentru ca, speciala, este acea fiinta care impartaseste adevarul pe care l-a prins de un picior cu tot riscul ridicarii impotriva ei a celor impamanteniti in rituri posesive pe care le confunda cu iubirea. Mi-ar placea sa impartasim mai multe. nu stiu insa cum sa o fac, inafara acestui “leave a reply”. Ea