Comments on: linişti

By: John Locke

John Locke — Tue, 11 Feb 2014 10:58:43 +0000

nu judecăm oamenii, discutăm despre optiunile lor.
una e sa stai o zi acolo, o saptamana , un an.
si alta e sa alegi pentru o viata.
am stat la manastire cand eram copil, dupa o saptamana mama m-a luat cu forta, cica incepea anul scolar, dar mie nu-mi mai pasa de nimic, probabil daca m-ar mai fi lasat 1 luna era prea tarziu.
Dar copilul nu are luptele adolescentului.
si cu toate astea copil fiind aproape ma indragostisem de o maicuta ,absolut platonic …
ideea e ca oamenii cauta mereu frumosul in ceva.
eu am tendinta mereu s-o caut in oameni.
acei tineri monahi au gasit-o altfel.
te rog mult sa mai scrii despre linistile tale.

By: doina

doina — Tue, 11 Feb 2014 08:32:08 +0000

Eu cred ca este un fel de abandonare a tuturor poverilor trecute, prezente si potentiale, o senzatie acuta de neputinta in a le mai duce in carca. Pentru un motiv sau altul, in lipsa respunsurilor la intrebari. Si-atunci alegi Calea ce are un singur scop si nu lasa loc de interpretari. Iesi dintr-o lupta cu multi si intri intr-o alta, doar cu tine insuti. Pana la urma ……e si aceasta o forma de desavarsire presupun

By: Petronela

Petronela — Mon, 10 Feb 2014 08:16:15 +0000

cine sunt eu să judec pe altcineva pentru alegerile făcute? sigur că m-am întrebat cum fac, sunt atît de tineri, dar e lupta lor, au ales-o şi o duc.
locul ăsta despre care povestesc e de pe altă lume, oricum. o să scriu vreodată mai clar despre asta.

By: Laura Muresanu

Laura Muresanu — Mon, 10 Feb 2014 06:46:31 +0000

fosta mea cumnata e sora la o manastire. maicuta e un grad superior. ea a mers acolo pt ca lumea asta e prea tulbure, deci motivele au fost (si) de ordin temperamental. asa a decis ea ca-L iubeste mai bine pe Dumnezeu. e sincera ca un copil si la fel de capoasa. si eu sunt capoasa si, in adancul meu, sincera ca un copil, dar lumea asta tulbure nu m-a speriat asa de tare. nu toti care aleg calea asta fug neaparat de nebunia cotidiana a laicului, unii asa gasesc de cuviinta sau in acord cu ei sa se sublimeze, pe ei cu toate ale trupului. ingenuncherea materiei. in cazul asta e vorba de vointa si o chemare inalta – asa trebuie si nu altfel. cale de urmat, soarta, karma, determinare… ii admir pe cei autentici, sunt creaturi deosebite. si mi-e dor sa-mi implinesc unul din visele mai vechi, sa-mi petrec un timp la o manastire.

By: John Locke

John Locke — Sun, 09 Feb 2014 19:47:11 +0000

ce ar fi de admirat la oamenii astia?rutina protectoare de multe tentatii , castitatea sublima daca n-ar fi la fel de absurda, vointa de fier ,simtirea pura, ratiunea limitata de votul ascultarii?
am simtit dintodeauna in glasul omului o oarecare emotie,gingasie sau chiar afectiune cand era vorba de monahi.
m-a fascinat asta…si monahismul e fascinant in sine.
eram curios ce admiri tu.
eu unul nu inteleg castitatea , nu-i vad finalitatea, refuz ferm ideea ca nu poti fi sfant daca iubesti si te casatoresti .
si ma intriga ca mai mereu ne gasim linistea prin schituri si aproape niciodata in biserici de mir. oare de ce?
textul e sublim dar ma intriga.