Comentarii la: istoria unei uri

De către: claudiu nistor

claudiu nistor — Tue, 30 Sep 2014 14:14:45 +0000

„Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătura rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul. Acum știu, am aflat și eu… ”

Părintele Nicolae Steinhardt

De către: Alina

Alina — Wed, 13 Aug 2014 23:14:06 +0000

impresionant…cam ramai fara cuvinte…un fel de no comment. e frumos ca poti scrie, unii oameni se regasesc in ceea ce scrii, durerile au ceva in comun si se pot alina. se spune ca ai depasit o suferinta atunci cind poti vorbi deschis despre ea. ai un suflet sensibil, ai grija de tine, succes in toate.

De către: dana

dana — Mon, 21 Jul 2014 14:51:27 +0000

Suflete, prin multe ai trecut și nu-și cati am fi în stare sa suportam astea. Trebuie sa mărturisesc ca am judecat aspru prima mea lectura de pe blogul tău. Era ceva legat de viata de cuplu și sex. Chiar nu mi-a plăcut. De asta m-ai și blocat, pe fb, dar nu-i bai. În unele puncte suntem de acord, în altele ba. Cu toate acestea, când ti-am citit povestea și experienta de viata, aproape am plâns. Dumnezeu sa-ti fie pavaza și putere sa-ti dăruiască. Ești o mama vrednica!

De către: Petronela

Petronela — Wed, 16 Jul 2014 07:02:26 +0000

eu mulţumesc!

De către: Ligia

Ligia — Mon, 14 Jul 2014 17:51:55 +0000

Azi dimineata am gasit blogul tau, din greseala…e ora noua seara si am citit toata ziua din el. L am pus pe frati miu sa mi ia cartea electronic si am citit-o deja. Nu esti geniala, ci foarte adevarata…asta m-a amutit. Am trait si eu, pe bucati, cam aceleasi chestii…suntem aceeasi generatie…am iubit un baiat care parea tare altfel, caruia i se cumparau lucruri ca sa nu mai fie cu mine…si a fost…paispe ani…si apoi s-a insurat. La 21 de ani mi-am ingropat cea mai buna prietena si o buna parte din suflet…de aceea am inteles , altfel decat altii, ce ai scris. Am inteles gandurile alea de la cimitir, drumurile dese la cimitir, si dorinta aia groaznica de a intelege, de a da un sens mortii din punct de vedere biologic si al posibilitatii existentei sufletului. Viata merge inainte, si nu numai ca nu se opreste pentru nimic dar mai si repeta lucrurile. Acum doi ani mi-am mai ingropat o prietena…dar ne ridicam, si vorba ta ” noi mamele nu ne putem permite luxul de a ne gandi sa tragem brusc dreapta de volan in plina ploaie” . Asa ca : daca-i ordin , cu placere! Viata e superba, si trebuie traita, si oricat e de grea, sau mai ales atunci, trebuie simtita, mulsa de secundele alea care o fac sa merite toata agonia si chinul. Mi-ai facut o zi speciala. Iti urez sa poti sa povestesti in continuare. Multumesc.

De către: iertarea 1 | JURNAL

iertarea 1 | JURNAL — Fri, 11 Jul 2014 10:49:48 +0000

[…] http://acestblogdenervi.ro/istoria-unei-uri/ […]

De către: bogdan

bogdan — Thu, 19 Jun 2014 13:26:33 +0000

descarcarea asta prin scris e si ea un pas spre iertare. e o energienasoala care zace in noi si de care vrem sa scapam (chiar si inconstient), s-o luam p-a noastra buna inapoi…

De către: Petronela

Petronela — Wed, 18 Jun 2014 21:17:59 +0000

te iubesc!!
îs franjuri când te citesc așa…

De către: Adina

Adina — Wed, 18 Jun 2014 13:34:30 +0000

Sunt foarte multi oameni rai…si,adesea,nu realizeaza ca sunt rai!Normalitatea e relativa si asta e normalul lor…nu trebuie sa-i urasti,nu ca nu ai vrea,dar prin a-i uri nu ii ranesti pe ei,te ranesti pe tine,iti otravesti sufletul!Nu stiu prin ce ai trecut,imi pot doar imagina,dar faptul ca nu te-ai coborat la nivelul lor si nu ai cautat razbunare…felicitari,pentru ca lumea asta stafidita are nevoie de oameni frumosi!

De către: Bogdan Fottescu

Bogdan Fottescu — Mon, 16 Jun 2014 09:56:19 +0000

Asta-i riscul pe care ti l-ai asumat a priori atunci cand ai lansat in spatiul public bucati din tine, din strafundurile tale, ele devin bun public si, pe cale de consecinta, fiecare interpreteaza cum vrea si cum crede. Tocmai deaceea, nu oricine are curajul de-a-si asuma asemenea demersuri.
Pe de alta parte insa, acumularea de venin din partea altora, fara a goli intr-un fel sau altul otrava stransa, te poate distruge. Si atunci, trebuie sa ai o metoda de asanare , una care sa ti se potriveasca. A ta se pare ca e scrisul. Mama si ce bine scrii !