Comentarii la: Ignatul

De către: Petronela

Petronela — Tue, 18 Nov 2014 21:00:56 +0000

mulţumesc mult!

De către: Marina

Marina — Tue, 18 Nov 2014 17:36:11 +0000

Imi amintec si eu diminetile in care ma trezeam in guitatul disperat al porcului . Mi-o amintesc pe bunica chircita intr-un colt , cu mainile peste urechi si cu lacrimile curgandu-i pe fata . Plangea dupa porcul pe care il ingrijise cu drag un an de zile dar isi revenea imediat si iesea afara sa dea ordine cand era vorba de macelarit si de subtiat soriciul . Vad si acum barbatii din jurul porcului cum plimbau sticla de tuica de la unul la altul , aud vocile lor puternice , ma vad pe mine mica si mi-e dor ! Mi-e dor de iernile acelea de demult , mi-e dor de Ignat, mi-e dor de oamenii care nu mai sunt decat in amintirile mele , mi-e dor pana si de zilele in care bunica ma punea sa tai slanina patratele pentru a o pune la topit iar eu uram sa fac asta ! Multumesc pentru povestea asta ! Voi merge la targ si mi-am adaugat si cartea ta pe lista .

De către: Ana

Ana — Sun, 27 Jul 2014 16:04:29 +0000

Wow Petronela,
grozava descriere. Am simtit in nari (sau cap) mirosul de par parlit ca si pe cel de untura fiarta si carnati si ‘pomana porcului’. Pentru cateva minute am retrait un episod din copilarie. Multumesc mult!
Te-am descoperit de 3 zile doar, da’ tare bine-mi pare. O sa vin sa te mai vad pe aici.
Citesc retro si ma bucur de fiecare postare.
xox

De către: petronela

petronela — Sun, 29 Dec 2013 10:45:58 +0000

Mulţumesc din inimă. O să scrie cînd o să fie momentul, o să vezi. Sau poate scrie şi nu spune, cum am făcut eu..

De către: Zenovia

Zenovia — Sat, 28 Dec 2013 21:11:28 +0000

Citesc de 2 zile de cand te-am descoperit cu infrigurare…am si eu doua „bigudiuri”(ca bine le zici) iar cea mare a avut o vreme cand scria in stilul tau…Sfanta nostalgie!…Acum, la 34 de ani, mai scrie din cand in cand dar mai putin poetic: este avocat si departe de casa. Scrii minunat si m-ai cucerit definitiv. Felicitari!

De către: petronela

petronela — Thu, 19 Dec 2013 07:47:56 +0000

cu drag!

De către: Tavi

Tavi — Wed, 18 Dec 2013 21:56:04 +0000

Cat de mult seamana povestea ta cu „ritualul” facut acasa la bunicii mei. Toata neamurile venite la ajutor, cei mari rosii in obraji de la frig si alte licori din sticle cu dop din cocean de cucuruz. Si acum dupa mai bine de 14 ani cand vad imaginile cu bunicul meu cotrobaind la un butoi din camara, mi se umezesc ochii. Iar cadrele in care taia cu ata mamaliga aburinda sunt momentele mele Kodak. Multumesc pentru povestea ta, Petronela!

De către: petronela

petronela — Thu, 12 Dec 2013 14:01:17 +0000

ouch. inghetata si vafe? :)) tare!

De către: Oana

Oana — Thu, 12 Dec 2013 13:51:00 +0000

Mie-mi placeau copitele alea negre mirosind a pârlit. Le faceam vafe pentru inghetata alba cu rosu pe care o adunam cu o ligura veche din zapada unde fusese injunghiat Ghita. Nici acum nu-mi explic placerea cu care ma jucam in sangele ala inghetat, iar în restul zilelor mă apuca invariabil răul la orice strop.

De către: andreea

andreea — Thu, 12 Dec 2013 06:50:12 +0000

Mi am adus aminte de exact aceleasi lucruri care le traiam si eu, numai ca la mine bunicii transau amandoi porcii , ca tata era beat vesnic si nu era capabil sa faca ceva, iar bunică mea, dracuia din toti bojogii ca nu cumva sa „intre in muschi” ala batranu’ , dupa ce si facuse curaj cu niște țuică :)))