Comments on: epifanie sau blasfemie

By: Mihai

Mihai — Sat, 26 Apr 2014 20:51:27 +0000

e posibil…Uneori ma pierd in forme si imi scapa ideea

By: Petronela

Petronela — Sat, 26 Apr 2014 19:27:35 +0000

mi-e teamă că nu aţi înţeles mare lucru din ce am scris eu aici.

By: anca

anca — Sat, 26 Apr 2014 14:08:33 +0000

si eu cred la fel. merg de cativa ani la biserica si mi se par tot mai pozitive lucrurile, oamenii stiu mai multe despre liturghie si despre randuiala, sunt mult mai civilizati ca dupa revolutie. la spovada anul acesta inainte de Pasti erau in fiecare zi vreo 120 de persoane minim si se statea pana noaptea tarziu. majoritatea erau tineri. m-am bucurat. imi place de oamenii de acolo cel mai mult dintre toti oamenii din oras. am vazut pe mine insumi, pe membri familiei mele si pe prietenii mei cat de mult ne-a schimbat in bine sa ne apropiem de biserica. fara sa exageram sau sa depunem cine stie ce eforturi, a avut loc o lucrare inauntrul nostru in timp, si acum ne intelegem mai bine si suntem mai pe o lungime de unda. si mai ales mai bucurosi si mai senini. deci nu e chiar asa de rau. gandurile sunt proiectii, si sper ca si in viata Petronelei sa vina vremea cand va vedea oamenii cu ochi de drag si eventual de mila.

By: Mihai

Mihai — Sat, 26 Apr 2014 11:48:44 +0000

Am ceva mai mult timp acum si as vrea sa raspund la unele din intrebarile pe care le-ai pus in acest articol, chiar daca majoritatea sunt retorice si adresate oricum altcuiva.
In primul rand , pui toate aceste intrebari pt ca stai “afara , in curtea casei Lui ” si nu inauntru ;acolo nici nu ploua nici nu gasesti botox si e foarte probabil sa gasesti raspunsuri.
“ce nevoie ai de toate astea” …D-zeu nu are nevoie de nimic de la noi; noi suntem cei cu nevoile.
e foarte probabil ca acei oameni pe care ii descrii , cu pacatele lor ,cu egoismul si nepasarea fata de semeni, sa fie totusi sinceri in demersul lor de a se apropia de El ,chiar si in al 11-lea ceas.
E posibil ca slujbasii Lui sa nu fie prea preocupati de castiguri, macar in noaptea/zilele acelea.E foarte posibil ca unii sa nu fie preocupati de castiguri de fel.
In general slujbele nu sunt triste, nici chiar cea din seara Prohodului, nu mi se pare chiar foarte trista insa slujba Invierii nici vorba , atunci e slujba cea mai plina de bucurie.
Slujbasii nu construiesc biserici pt babe ci pt tineri, ele vor dainui si cand babele nu vor mai fi si tinerele de azi vor fi babe;toti stim ca “Imparatia lui D-zeu este in inima noastra ” si cred ca majoritatatii slujbasilor ii pasa de tineri. De aia multi incearca sa le vorbeasca pe limba lor dar tinerii au acum alte prioritati.Au multe intrebari si curiozitati, mult entuziasm , vor sa incerce totul si sa aleaga mai apoi.Exista o vreme pt toate.
Per total , tonul e pesimist si sumbru, poate asta e realitatea vazuta de tine , dar ceva nu se leaga.Daca pt noi asa cum suntem si cum ne descrii , S-a jertfit Hristos inseamna ca e cu noi ceva mult mai mult de-atat. Nu e important de cate ori cad, ci de cate ori ma ridic.Nu e important cati meschini au venit la Inviere ci cati au plecat schimbati.
Eu inca sunt optimist. Vad in curtea bisericii oameni pe care ii cunosc.Stiu cum sunt in restul zilelor.Stiu ca inca nu au inteles totul si ca sunt inca dezorientati.Insa nu cred ca vin la Inviere din snobism sau ca asa e la moda sau pt barfa sau ca n-au ce face acasa. Vin pt ca ceva ii cheama. Cineva.
Cineva care nu se scarbeste de ei, nu se rusineaza cu ei. Eu , tu , noi de ce-am face-o?

By: Petronela

Petronela — Fri, 25 Apr 2014 12:59:15 +0000

nu în sensul în care scriu ca să mulţumesc pe cineva. scriu în aşa fel încît să îmi rămîn mie însămi credincioasă, true to myself cum zice dictonul în latină.

By: Mihai

Mihai — Fri, 25 Apr 2014 12:37:50 +0000

e o diferenta de nuanta totusi. o carte scrisa e ceva personal insa un blog faciliteaza interactiunea care mai atenueaza accentul pus pe “personal”…
inteleg, insa ,ca pe tine nu te influenteaza cititorii tai in nici un fel.

By: Petronela

Petronela — Thu, 24 Apr 2014 18:20:42 +0000

şi eu cunosc unul şi nici eu nu vorbesc despre el. adică am scris, aici. dar nu spun unde. am stat acolo 2 săptămîni şi nu mai voiam să mă întorc în lume. http://acestblogdenervi.ro/linisti/

By: rzone

rzone — Thu, 24 Apr 2014 16:04:21 +0000

Am tras o vizita pe la Catchy ca sa vad cum ti se asorteaza scrisul cu vremea de afara
Dar dupa secunde mi s-au lipit ochii de ecran.
“Văd o gloată de oameni care nu Te iubesc şi nu Te înţeleg, care nu se iubesc şi nu se înţeleg.”
Habar n-am cum naiba faci sa exprimi un lucru profund, intr-un fel atit de simplu si elegant. Asta e stilul tau, probabil…
Dar incerc sa ma scutur din contemplatie si sa dau cu taciscrinu, poate iese ceva util.
Fraza ta imi aduce aminte de de vorbele unui om pe care il respect, desi e pe ici-colo controversat, si care zice cam asa: we are not alone in being alone.
O mare de suflete ranite care cauta alinare, sau macar promisiuni. Inclusiv in iubire, sau in credinta, daca e vreo diferenta.
Inotam toti la in aceeasi mare? Eu zic ca nu. Mai exista pe ici colo oameni, mai exista locuri care nu s-au dezradacinat. Eu cunosc unul , si-i pastrez identitatea cu un egoism pe care nu prea am cum sa-l justific. Poate pentru ca incerc sa ajung acolo, desi parca mi-e mai greu in fiecare an, sa respir credinta stramosilor mei, traiul simplu, inconjurat de barbati care nu sint preoti, dar isi duc viata in simplitate si respect pentru tot ce in jur. Si citeva zile sint doar eu cu mine, derulez ce am facut, ce a fost bine , ce nu, unde am gresit si ce vreau sa repar. Si intimplator cel mai bun prilej e chiar de Pasti, de unde ma intorc revigorat, un fel de eu mai bun.
Macar pentru un an…

By: anca

anca — Thu, 24 Apr 2014 12:56:08 +0000

Tot ce ai scris e corect. Din punctul de vedere al omului sau pe alocuri chiar mai rau, dar nu pronunt. Cand nu te uiti cu ochi de dragoste, cand te separi pe tine si pe Dumnezeu de-o parte, si gloata de cealalta, nu esti aproape de El. Cand te vezi pe tine intre oamenii aia asa neputiciosi si mici si neevoluati si goi, si te vezi pe tine chiar mai rau decat ei pentru ca te cunosti si stii prea bine, ai invatat cu multe lacrimi cat de “nobila” si “consecventa” si “buna” si “puternica” esti, adica nici vorba. Cand te vezi pe tine mai rau decat toti aia de acolo, si vezi cum ne iubeste Hristos, ca si un parinte care oricat de urati sau rai ar ajunge copiii lui ii vede mereu in lumina, mereu frumosi, mereu buni, ca si in prima clipa cand le-a vazut chipul. Asa ca atunci cand mai ai ganduri din astea de marire, si eu am cu gramada, spune un “inapoia mea Satano” iubeste si lasa-te iubita. E asa de bine!

By: Petronela

Petronela — Thu, 24 Apr 2014 09:45:37 +0000

este un act personal pe care îl împărtăşesc. asta e scrisul, nu numai în cazul meu.