Comentarii la: Doamnă dirigintă,

De către: Roxana

Roxana — Wed, 21 Jan 2015 17:00:09 +0000

Doamne cât de bine regăsesc în această scrisoare, cam tot ce am avut și eu să-i spun dirigintei copilului meu. Exact același gen de om. Copiii au fost mereu cei mai răi din școală, amenințările cu scăderea notei la purtare mi-au fost cântate de zeci de ori, notele slabe ale acelor copii răi au fost citite și la noi cu ''mândrie'', iar mămicile lingușitoare au ascultat cu bucurie cum se citeau notele bune ale copiilor lor. Ba mai mult am fost amenințată că mă pune să renovez toaleta dacă copilul meu mai stropește cu apă pe jos atunci când însetat se duce să bea apă din acele țâșnitori care sunt mai mult defecte (am rezolvat problema punându-i o sticlă cu apă la el). Am fost mereu mama care s-a revoltat la fiecare ședință, împotriva sistemului și împotriva dirigintei incapabilă să gestioneze o clasă, dar nu am rezolvat mare lucru. Diriginta, în mintea ei meschină, nu a făcut altceva decât să se răzbune pe copil. Oamenii de genul ăsta nu au ce căuta în învățământ. Pe mâna cui ne dăm copiii spre așa zis-a educare? E dureros. Mă învinovățesc uneori că nu am mutat copilul la altă școală, dar nu pot fi sigură că nu găseam același lucru și în altă parte.

De către: ecou

ecou — Fri, 07 Nov 2014 09:51:10 +0000

Stimata Doamna Profesor,
Nu pot decat sa ma bucur ca inca mai exista Oameni ca dumneavoastra. Si sa sper ca, odata, macar unul din zece profesori si invatatori vor simti ceea ce ati scris dumneavoastra

De către: Petronela Rotar: umilinţa de a fi sărac - acestblogdenervi

Petronela Rotar: umilinţa de a fi sărac - acestblogdenervi — Fri, 07 Nov 2014 09:12:51 +0000

[…] extrem de supărată şi indignată. Mă lupt de cînd sunt mamă cu sistemul ăsta comunist. M-am luat de piept cu toată lumea, dar sunt zile în care îmi pare totul în zadar. Cine o […]

De către: Petronela

Petronela — Sun, 21 Sep 2014 13:43:01 +0000

de ce nu încerci alt tip de pedagogie pentru el? la Braşov s-a redeschis Waldorf, am predat cîndva în sistemul ăsta, e pur şi simplu minunat pentru copii.

De către: Alina

Alina — Sun, 21 Sep 2014 13:36:45 +0000

Doamne, cum înțeleg articolul ăsta. ..După un week-end în care am fost praf si pulbere. Am un copil hiperactiv, un puștiulică de nici 6 ani pe care sistemul de învățământ s-a hotărât sa-l facă școlar. Principala mea teamă toată vacanța de vară a fost că va da de o invatatoare care ii va pune eticheta de ” obraznic” și îl va lăsa in plata Domnului, să învețe ce vrea, dacă vrea. Am aflat apoi cine îi va fi invatatoare. O doamnă tânără, treizeci și ceva…cu doi copii, dintre care unul cu sindrom Down. Am simțit că e providența, că nu ar putea nimeni altcineva să îmi înțeleagă băiatul ieșit din tiparele copilului ” ascultător”, așa că m-am mai relaxat. A venit prima zi de școală și aflat că ambii copii ai doamnei sunt colegi cu al meu. Excelent, zic! Cu atât mai mult cu cât nu e singurul copil ” mai puțin” perfect, înțelegerea va fi mai mare. Ce am pățit vineri când mă dusesem ca o floricica sa-mi iau odorul? Am fost ” urecheata” in curtea plină de părinți și copii, cum că nu știu, se pare, să aplic disciplina, am aflat că la baiatul meu e, citez JALE și că e cel mai neastâmpărat. Afișând un zâmbet amar care se traducea ” nu îmi spuneți ceva ce nu știu, că doar sunt conștientă că e agitat” , am primit replica: nu râdeți că nu e nimic de râs! Am plecat de acolo plutind, eram și cu cea mică in carucior și nu am putut să intru după invatatoare in școală, am plâns pe drum, lângă copilul care era încântat de ce învățase in ziua respectivă și care îmi arăta mândru o bulină zâmbitoare… Mă doare sufletul când știu cât timp petrec cu el, cât vorbim, câte vorbim, încerc să il fac să fie responsabil, politicos, să iubească natura, am grijă de sufletul lui chiar dacă de multe ori cedez și ne mai certăm, îl asigur mereu că il vom iubi indiferent de ce va face. Sunt făcută praf! Mi-am chemat mama să vină la cea mică pentru a mă putea duce să am o discuție serioasă, care sper să aibă rezultatul dorit, am atâtea gânduri, atâtea argumente, tot ce îmi doresc e să ajungă cuvintele unde trebuie și să nu am un copil frustrat la nici 6 ani…

De către: A

Sun, 21 Sep 2014 11:26:48 +0000

:))) Pe buneee?! Moor! N-ai intrebat-o daca chimia e o limba de sine statatoare cu care cere si paine la magazin? Citesc un roman pt pustani in care un personaj vorbeste „limba negustoreasca”. Cred ca diriga fiicei tale o stie si p-asta mai bine ca romana…

De către: ilaria

ilaria — Mon, 15 Sep 2014 09:21:02 +0000

Este foarte bine că încercați să schimbați atitudinea cadrelor didactice. Eu sunt cadru didactic titular într-o școală de stat și o parte din colegii mei sunt nepăsători față de elevi. Pe de altă parte, există profesori foarte iubitori care își dedică foarte mult timp școlii și elevilor. Referitor la meditații, vă rog să nu generalizați. Nu toți profesorii fac meditații. De exemplu, eu am refuzat să fac meditații și am căutat un al doilea job în weekend. Mă bucur atunci când văd părinți ce se preocupă de copiii lor și doresc să facă o schimbare în educația celor mici. De multe ori sunt dezamăgită de părinți care sunt dezinteresați și refuză orice dialog.

De către: Laura

Laura — Thu, 19 Jun 2014 23:48:53 +0000

Mi-am amintit in timp ce citeam articolul, cum in liceu eram strigata pe numele de familie de diriginta mea, profesoara de franceza, pentru ca o alta colega era „titulara” pe prenumele Laura.
E si foarte amuzant, gandindu-ma acum cum in momentul in care auzeam „Laura, vino la tabla !”… eu nici nu ridicam capul din carte.

Am observat ca se tot aduc in emisiuni tv profesori exceptionali, dar nimeni nu vorbeste de numarul fffoarte mare al celor incompetenti. De admirat mai avem timp, nu si de ignorat.

Draga Petronela, vreau sa-ti mai spun ca te citesc cu drag de cate ori pot. Imi place cum scrii, despre ce scrii. Imi place ca ai personalitate si ca esti VIE.
Asta e foarte important… !

Numai bine!
Laura

De către: Ana Dorka

Ana Dorka — Sun, 15 Jun 2014 20:08:10 +0000

Buna tuturor,
Mie nu numai ca mi-a placut articolul, dar a ramas lipit de minte. Mai ales comentariile de dupa, care au fost repede impanzite de ura si de orgolii, lupta in principii si in false generalizari. Eu sunt de acord cu ce a scris Petronela si poate m-am identificat prea tare, insa ii dau mare dreptate si parca simt pe propria piele ce inseamna un astfel de dascal. Si simt ca doare ca propriului copil, dupa ce tu, ca parinte, ii dai totul, inima ta, caldura, incerci sa ii dai la o parte durerile, sa il vaccinezi in schimb cand trebuie, pentru realitate, intr-un cuvant – iti pui sufletul – sa ii simti durerea in fata unor astfel de persoane care ii schimonosesc sufletul. Si da, aceste persoane sunt f importante in viata lui si ii influenteaza viitorul, asa nepotrivite cum sunt, vin ca niste intrusi, iar tu, ca parinte, asisti neputincios la acest spectacol. Bineinteles ca iti sare toata lumea in cap daca nu esti de acord sau daca ai alte solutii.
M-au uimit commenturile pt ca se bat, ca toate commenturile pe siteurile romanesti, inevitabil in generalitati, pana la atacuri la persoana si injurii. Normal ca exista si dascali minunati, precum si parinti tampiti sau elevi antisociali. Nu despre asta era vorba aici, si nici daca autoarea are sau nu orgoliu cand ii vorbeste dirigintei. Normal ca oricine s-ar simti cel putin frustrat in locul ei si ar dori sa impartaseasca experienta, simt eu, pentru a incepe sa schimbe cumva lucrurile. Cred ca nu e singura. Domnul Capsali, care e in general intr-o alta dialectica insa care are la randul sau 9 copii si e deci obisnuit cu nedreptatile sistemului scolar, spune cam acelasi lucru. Si a promovat un articol pe care il gasesc f interesant, al Dnului Marcel Capraru – un eseu bine scris.
http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/
Copiii mei sunt inca mici, dar parca simt ca ma voi izbi si eu, la randul meu, de aceleasi dificultati. De un sistem de invatamant care nu isi intelege menirea si care parca comploteaza impotriva firii noastre, punandu-ne pe toti intr-un pat al lui Procust. Da, vom deveni cu totii niste corporatisti bine pregatiti, in functie de cat de multi de zece suntem in stare sa luam. Cam asta am invatat eu din generatia mea, unde elitele s-au risipit prin marile firme, incapabili de a mai face vreodata vreo revolutie, incapabili de a mai gandi ceva in afara sistemului sau de a isi dori altceva decat confortul unei vieti middle class.. Si da, sistemul de pregateste sa fim, in impartirea lui Huxley, alfa, beta sau epsiloni.
A aparut filmul Aphabet (http://www.alphabet-film.com/) , care prezinta o scurta statistica: la 2 ani, 95% dintre copii s-ar califica drept genii. La 25 de ani, dupa ce trec prin sistemul de invatamant, raman 2%*
Si da, copiii din ziua de azi au nevoie mai mult decat oricand de parinti curajosi! Care sa aiba capul pe umeri si care sa isi pastreze discernamantul si coloana vertebrala. Iar dascalii, la randul lor, trebuie sa isi verifice mai intai menirea, pentru ca meseria lor, inainte de toate, necesita suflet si intelepciune.

Referitor la parintii curajosi, dar si la sistemul de educatie, a scris mult Frank Furedi, asta daca nu ne credeti pe Petronela, pe Dnul Capsali sau pe mine. Au mai scris si altii, l-am citat pe R. Precht, ca sa vedeti ca se intampla si la case mai mari:

http://www.frankfuredi.com/book_detail/wasted_why_education_isnt_educating
http://www.frankfuredi.com/books/book_detail/paranoid_parenting_second_edition
http://www.labkultur.tv/en/video/forum-d-avignon-2012-richard-david-precht-demands-reinvention-school

*prin ‘genial’ se intelege gradul de a vedea solutii inovative, de a gandi in afara cutiei si de a fi creativ.

De către: mama elevului X

mama elevului X — Sun, 01 Jun 2014 17:53:12 +0000

Din pacate, tot ce a scris Petronela in articol este adevarat.
Mi-ar placea sa am si eu talentul de a scrie, sa va pot reda continutul altor sedinte avute cu doamna diriginta. Sa va povestesc despre satisfactia cu care la ultima sedinta mi-a citit doar notele rele ale copilului, in timp ce altora le-a citit pe toate, si bune si rele.