bucăți de mine

ce e, nu trece

bunică-mea avea ochii verzi. nu i-am moştenit niciuna dintre nepoate. acu, la bătrâneţe i s-au decolorat – sunt un albastru deschiiis, deschiiiiis, aşa ca cerul în zilele toride. o cheamă Victoria dar toţi îi ziceau Viţa – prescurtare rurală la modă pe vremea aia. era în perioada interbelică. bunică-mea era ţărancă. Ghiţă stătea vizavi. era […]

aşa. şi?

sălbăticirea e o formă de supravieţuire, îţi spui. sălbăticirea e bună, deci. metamorfoza aceasta te avantajează, nu-i aşa, ai fi putut să te trezeşti gîndac într-o dimineaţă, ce scîrbos şi să te ucidă cu un singur puf de baygon, nu din răutate ci din neglijenţă, dar tu te-ai trezit panteră neagră cu fiecare fibră încordată, […]

aproape patru

  m-am trezit, ca de obicei, cu puţin înainte de patru. aşa se întîmplă în fiecare noapte, nici nu mă mai uit la ceas, e inutil, mereu e patru fără cîteva minute, parca aş avea un ceasornic iritant în cap, care nu poate fi pus pe snooze. era prea cald în cameră, o căldură leşinătoare […]

stau tîmpă sub cerul gri şi mi-e dor.

stau tîmpă sub cerul gri şi mi-e dor.

Vântul printre ramurile de măslini. Seara, mai cu seamă, de pe balconul cu vedere spre livada unde se ascundeau păunii albastri şi cumplit strigători. Ţipetele lor care sfâşiau noaptea şi-ţi sfâşiau pieptul, ţipete de împerechere pasămite. Marea, în care Dumnezeu a răsturnat o călimară uriaşă de cerneala, lingând ţărmuri albe cu pietre ascuţite care te […]

vremea castanilor in floare

(când eram mai tînără obişnuiam să gândesc în versuri. era vremea când mai dădeam pe la cenaclurile literare, incluzându-le pe ale lui cărtă. asta a fost mai demult. acum îmi povestesc mie, lucruri, la mine în cap, ca şi cum aş vorbi cu altcineva. o fi o formă de schizofrenie. habar n-am. acu mi-am povestit […]

lacustra

cat imi placeau ploile cand eram pustoaica. si verile erau altfel atunci, calde cu miros de zarzare ,cirese coapte si tei inflorit. ploaia venea neasteptat, peste cate o zi fierbinte si prafoasa, ma dezbracam si ieseam afara sa ma rapaie rafalele, aproape goala, cu bratele intinse si pielea batatorita de soare siroind, si parul, si […]

hoinareli (dupa 25 de ani)

hoinareli (dupa 25 de ani)

Nu e ca si cum nu mai merg deloc acolo. Merg. Ma sui in masina, parchez in fata portii, intru in curte. Nu ma plimb pe jos decat foarte rar, pana in Sospatak, spre livada. Habar nu am cum mai arata satul in care am crescut. Dupa 25 de ani, incalec bicicleta sor-mii si-l vad. […]

biciclete

Îl vedeam pe tata-mare cum înainta spre casă cu ceva mare şi portocaliu sub braţ. Eram mică şi negricioasă, cu colţurile gurii atîrnînd în jos şi îl iubeam tare pe tata mare. Şi el mă iubea. Omul ăla imens şi bun ca un colţ de pîine caldă, cu nasul lui roşu şi borcănat, tare mă […]

onirice

există un loc în visele mele în care nu am ajuns niciodată. ajung însă constant, repetitiv, în somn. e pe un vîrf de munte, aproape inexpugnabil. un loc alb si rece, unde cade zăpadă cu nemiluita. ar fi staţiune, dacă ar avea cabane şi pîrtii, dar nu are decît un adăpost înalt, întunecos, cu paturi […]

.

nu mai ştiu să urlu. şi cît simt nevoia. m-am decarnivorizat până la uitare de urlet la lună. florile nu ştiu zbiera, vezi bine. nici măcar nuferii amintiţii, smintiţii, smulşi de prea mult alcalinizantă clorofilă din rărunchii unde se aciuaseră/înrădăcinaseră. nici măcar confuzia asta, bălmăjeală ermetică, nu se vrea text coerent, să ştii. de-abia dacă […]