MENU

de • 17 mai 2017 • bucăți de mineComentarii (33)

40

 

Și am ajuns și la un stuchit distanță de 40 de ani. Nu pare să se schimbe mare lucru. Ieri mi-am zărit chipul printre crengile de liliac pe care le-am îndesat pe măsuța de toaletă și i-am zîmbit. Mi-a plăcut de el. La 30 de ani nu îmi reușea trick-ul ăsta.

La 30 abia reușeam să ghicesc care e drumul corect către mine. Mi-a mai luat cîțiva ani buni să mă așez pe el. Acum l-am încălecat bine, știu exact încotro mă îndrept.

La 40, știu să-mi dau timp și să mă bucur de el. Nu mă mai grăbesc nicăieri, m-am așezat pe mine în mine. Scriam la 38 că sunt cea mai bună și fericită dintre posibilitățile mele, și de atunci am reușit să-mi rămîn. Grea întreprindere pentru o distimică, nu ai spune?

La 40 de ani, am abandonat gîndul perfecțiunii. Nu mi-a ieșit în tot timpul ăsta tînăr, nu îmi va ieși nici la maturitate. Sunt perfectă pentru copiii mei, uneori. Rareori. Sunt perfectă pentru soțul meu, deseori. (Sau mă minte temeinic.) Sunt cea mai bună variantă a mea dintotdeauna și lucrez încontinuu la mine. Dar nu perfectă, niciodată perfectă. Însă merit cîteva rînduri de medalii pentru că mi-am ținut adunate mințile și bulendrele, vorba mamii-mari, de-a lungul vieții ăsteia care ar fi putut să mă învingă în tot atîtea rînduri. Pentru că sunt nebună doar atît cît e social acceptabil. Pentru că am crescut pe puterile mele doi copii foarte mișto. Pentru că am scris și publicat niște cărți. Pentru că îmi împrumut un umăr la creșterea unui festival care să împingă cultura mai aproape de oameni. Vorba lui de Botton, aceste proiecte oferă la fel de multe prilejuri de eroism ca o epopee. Sunt o eroină mediocră a timpului meu. O mamă. O femeie. O autoare minoră.

La 40, mi-am pus la îndemînă o întreagă trusă de instrumente, chei și lupe prin care să privesc existența, pe mine însămi și pe ceilalți, fără să mă mai opresc la suprafață. Și, odată cu asta, compasiunea și afecțiunea pe care nu le-am avut niciodată pentru mine și ceilalți. Cum nu mi-a fost predată iubirea de sine și de semeni în anii în care se deprinde natural, am învățat-o tîrziu și greu, la frecvență parțială. Acum știu, intim, că iubirea e ingredientul esențial pe care alchimistul care a făcut lumea și-a bazat creația.

La 40 de ani, am lăsat jos bîta cu care umblam prin lume și am ales să fiu vulnerabilă, dezarmată și dezarmantă. Și nu m-am simțit niciodată mai în siguranță decît acum, căci arsenalul de arme pe care l-am avut pregătit mereu la îndemînă nu m-a protejat vreodată mai bine decît o face depunerea lor.

La 40 de ani, m-am găsit pe mine în înăuntrul meu de matrioșkă și m-am legănat și îmbrățișat și m-am plîns și asumat. Acum o pot privi în față, fără tresărire, pe fetița mică și smeadă, cu ochii triști și plînși, cu muci curgînzi și căciuliță croșetată. O pot lua în brațe. O pot iubi. O iubesc. Uneori, îi dau voie să rîdă sau să plîngă. Sau să se alinte, căci nu îmi mai e rușine cu ea. O las să se joace. La 40 de ani, în telefonul soțului meu, singurul om cu care mi-am dat nebunească voie să fiu tot ce nu am avut curaj să fiu nici măcar cu mine, sunt trecută: Fetița.

La 40 de ani, simt efluvii de iubire dinspre oameni pe care nici măcar nu îi cunosc și le primesc pe toate așezat, așa cum vin. Nu mă mai lupt, m-am luptat îndeajuns. Doar mă las să primesc. De dat, mereu (m-)am dat, mi-e lesne să o fac mai departe.

La 40 de ani, am învățat să iert și să mă iert. Și să îmi cer iertare, cu inima, oricui simt că am greșit. E o formă de curățire nemaiîntîlnită să spui: îmi pare rău, am greșit față de tine. Iartă-mă.

La 40 de ani, o altă viață începe. Una mai bună, firește. Și nu pentru că viața ar fi bună, în general, chiar Freud zicea că cine a creat Pămîntul nu a avut în plan să fim noi fericiți, ci pentru că nu mai am așteptări nerealiste, pentru că am învățat să iau zilele așa cum sunt, cu bucurie și (ne)răbdare.

La 40 de ani, îmi sunt adînc recunoscătoare mie însămi pentru cel mai de preț dar pe care mi l-am făcut și li l-am făcut celor din jur: să merg și să rămîn în terapie. Să fiu bine, adică.

Fiindcă Gyuri bacsi a avut mereu dreptate, numai eu nu am știut: viața e și frumos și greu, dar mai întîi greu.

 

foto: Dan Comăniciu

33 răspunsuri la postarea 40

  1. Dyamisi spune:

    La multi ani! Iubire si fericire iti doresc!iar am lacrimat la postarea ta,dar a fost emotie pozitiva si calda!ganduri luminoase de la o femeie pe care a ajutat-o enorm tot ce ai scris.Iti multumesc!LMA!!!!!!

  2. Alina spune:

    Doaaamneee, ce-mi place cum scrii! Ti-am spus si acum cateva zile (recunosc, nu te citesc demult).
    Multi ani faini, inspirati, cu muuulta iubire, zambete si tot ce simti tu ca ai nevoie!
    Pare fain la 40 😉 La multi ani!

  3. Ana Maria Bedreagă spune:

    Mișto. Mișto. Mișto. Sunt de acord cu tot, mai puțin partea cu scriitoare minoră! Sper că la 41 să zici de tine scriitoare și atât. Pentru mine ești scriitoare majoră! Sau numai la 18 ani fix de la prima publicare devii scriitor major? Dar dacă se calculează 18 ani de la primul rând scris? În baza raționamentului expus mai sus, zic totuși că ești cel puțin scriitoare matură. Mulțumesc încă o dată că ți-a venit ideea genială să publici!

    • Petronela spune:

      haha, sper să am muuulte cărți publicate pînă la majorat. 🙂 mulțumesc mult, știi cît prețuiesc feedbackul tău.

  4. Ana Năstase spune:

    Parcă au trecut zece ani de când îți spuneam că aș putea să-ți amintesc în fiecare zi cât de minunată ești, până începi să crezi. Am citit postarea asta cu toată bucuria din lume, ai scris așa frumos. Ești minunaaaată, Petro a mea. Chiar ești.

  5. Mihaela spune:

    La Multi Ani!! Multi si cum ii vrei tu.

  6. oana spune:

    ești minunata…

  7. Doina spune:

    La multi ani! Am stiut si ti-am spus ca se va- nsenina cerul existentei tale si ca va fi soare curand. Caci niciodata nu ma-nseala simturile. Nu numa ca ti-e soare, tu insati radiezi.

  8. Ileana D. spune:

    La multi ani! Mi se pare incredibil ce scrieti si ce simtiti – felicitari!

  9. M. spune:

    La multi ani! Ai scris frumos.
    Am ajuns si eu la concluziile tale si felul acesta de a fi ma impaca cu scopul calatoriei prin viata.

  10. Elena spune:

    La multi ani fericiti,cu tine si cu oamenii tai dragi! Esti tare făină,imi esti draga!

  11. iubirea spune:

    La multi ani ! Esti iubita si iubesti! Atât de bine cu tine!

  12. Petronela spune:

    Atât de frumos… Atât.
    Aaaa… și LA MULȚI ANI! Frumoși și buni.

  13. Ana spune:

    La multi ani, Petro! Mie tot ce imi vine in minte cand te citesc (si te citesc de cativa ani) este ca esti „adevarata”! Suna manelist, stiu :-). Esti o gura de aer proaspat si de realitate nemachiata in lumea asta in care fiecare vrea sa para altfel si sa se arate sub o alta lumina. Sau, si mai bine, in lumea asta in care suntem toti atat de pierduti in imagini si aparente, ca nici nu mai stim cine suntem si am uitat sau renuntat sa ne mai cautam. Imi face bine sa te citesc. Multumesc. … 40 is the new 30, cica! Mai avem deci timp de multe aventuri si mai avem timp sa ne reinventam . So, La multi ani noua! 🙂

  14. Adriana spune:

    Draga Petronela, acum, dupa patru ani de cand te citesc, observ ca, in sfarsit, ti-e bine cu tine. Nici nu stii cat de tare ma bucur. La multi ani! Sa fie multi, fericiti, plini de iubire. Te imbratisez!

  15. D.T. spune:

    Mulți ani înainte cu sănătate!
    Acu’ că te echilibrași, să-ți iei copilul mereu cu tine, în tine și să-i arăți părțile frumoase, pe care poate nu le-a văzut atunci. Cu toate că nu-i același lucru, oricum merită.
    (Nu-i arăta chiar toate, știi tu… chestiile făcute între oameni mari… alea, care trebuie să rămână între oamenii mari).

  16. Ciprian spune:

    La multi ani ! Sa ai parte de tot ce iti mai doresti ! Daca nu iti mai doresti, sa ramai asa cum esti ! Unii spun ca dupa 40 de ani incepe viata. La cat de frumos scrii sunt sigur ca o sa afle multa lume cum e viata dupa 40.

  17. ruxandra spune:

    no ca acum m-ai facut curioasa de 40 astia 🙂
    bucura-te de ei om fain!

  18. SimoNa spune:

    La multi ani Petronela! Sa fii fericita in continuare si sa ramai exact asa cum esti acum, iti sta bine cu varianta actuala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *